Atacurile împotriva infrastructurii nucleare și a forțelor militare iraniene marchează prăbușirea alianțelor regionale construite de Republica Islamică. Această strategie, concepută după conflictul Iran-Irak din anii ’80, nu a reușit să împiedice atacurile din partea Israelului și, acum, a Statelor Unite, afirmă analiștii. Acțiuni premergătoare, printre care și un asasinat coordonat de serviciile secrete israeliene, au jucat un rol crucial.
Cu câțiva ani în urmă, Iranul și aliații săi se bucurau de o poziție de putere și influență maximă.
Organizația militantă libaneză Hezbollah era o forță militară și politică importantă în Liban.
Rebelii Houthi din Yemen, deși o forță relativ modestă, blocau traficul maritim în Marea Roșie.
În Siria, președintele Bashar al-Assad și-a reîntregit influența după ani de izolare.
Iranul, în ciuda restricțiilor impuse, avea un rol semnificativ ca aliat al Rusiei, sprijinind-o în conflictul cu Ucraina.
În prezent, acești aliați și grupurile proxy își văd puterea diminuată. Chiar și Vladimir Putin pare să evite orice implicare directă.
Iranul este mai izolat ca niciodată de la înființarea Republicii Islamice, regimul confruntându-se cu una dintre cele mai grave amenințări din ultimele decenii, generate de atacurile din partea Israelului și, acum, din partea Statelor Unite.
O strategie de zeci de ani
Deși statele arabe învecinate și aliați precum Rusia și China au condamnat atacurile asupra Iranului, nu au oferit sprijin concret. Kremlinul a limitat comunicarea la declarații ale ministrului său de Externe.
În Siria, Iranul nu mai beneficiază de sprijinul regimului Assad. Rețeaua de miliții proxy este zguduită după mai bine de un an de confruntări cu Israelul.
Hezbollah, odată considerat cel mai puternic aliat iranian, nu a ripostat față de atacurile recente asupra Iranului.
După acțiunile Statelor Unite, Houthi au declarat intenția de a relua atacurile asupra căilor maritime din Marea Roșie, deși implicarea lor concretă este incerta.
„Asistim la o prăbușire a strategiei și capacității Iranului de a-și proiecta influența în regiune”, a declarat Firas Maksad pentru New York Times.
Această doctrină de apărare a ghidat Republica Islamică și în conflictele ulterioare.
Liderii iranieni au fost determinați să evite izolarea în fața dușmanilor, potrivit experților.
Perioada de maximă influență a Iranului (aproximativ 2020)
Iranul a investit în construirea unei rețele de grupuri proxy pentru a-și proiecta influența în Orientul Mijlociu, menținând conflictul departe de propriile granițe.
Aceste grupuri, includandu-i pe Hamas, Hezbollah, Houthi și milițiile din Irak, au furnizat aliați la granițele Israelului, care ar putea descuraja atacurile și lansa acțiuni ofensive.
„Randamentul investiției a fost semnificativ”, a subliniat Maksad.
În jurul anului 2020, Iranul a fost la apogeul puterii regionale prin intermediul acestor aliați. Aceasta a condus la o strategie mai pragmatică din partea unor guverne din Golful Arab, care se apropiau de Israel.
Alianțele Iranului cu Rusia și China au fost mai puternice ca niciodată, cu o implicare mai consistentă din partea Rusiei.
Acest sprijin a consolidat statutul Iranului în regiune.
Prăbușirea strategiei
În ultimii ani, o serie de greșeli și calcule greșite au dus la o descreștere dramatică în capacitatea de proiecție a Iranului, conform experților.
Un atac cu drone al Statelor Unite în 2020 a rezultat în moartea comandantului iranian Qassem Soleimani.
Pierderea sa a avut un impact major asupra forțelor proxy, transformând rețeaua într-una mai birocratică, vulnerabilă la infiltrarea agențiilor de informații israeliene.
Evenimentele de la 7 octombrie 2023 au avut un efect devastator asupra rețelei.
Hamas, Hezbollah și alte grupuri au suferit pierderi semnificative.
Falimentarea strategiei iraniene de expansiune regională a devenit vizibilă prin renunțarea multor aliați, inclusiv a regimului Assad.
Lipsa de încredere în Teheran
Chiar și cu reprezentanții slăbiți, Iranul pare ezitant să sprijine direct aceste grupuri, afectând credibilitatea sa. Atitudinea acestora este o preocupare pentru Iran.
Acest lucru a dus la o lipsă de sprijin din partea reprezentanților aliați ai Iranului.
Factorii necunoscuți
Situația Houthi rămâne neclară.
În ciuda unui acord pentru încetarea atacurilor, amenințările sunt continue. Irakul reprezintă încă un punct de sprijin pentru acțiunile Iranului.
Pentru Israel, aceste contingent de miliții constituie o amenințare relativă. În Irak, Statele Unite au controlul aerian, permițând raiduri aeriene.
Care este rolul Rusiei? Limitările Rusiei…
Rusia nu pare dispusă să asume un angajament în apărarea Iranului.
Implicarea Rusiei ar putea destabiliza relațiile cu Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită, care nu doresc un Iran mai puternic.
Alte țări arabe se abțin de la orice implicație în ceea ce privește Iranul.
Iranul este confruntat cu o perioadă criticală.
