Ali Khamenei, liderul suprem al Iranului.
„Un astfel de regim, bazat pe cruzime și pe un zel mesianic, ținând captivă o întreagă națiune prin teamă și represie, trebuie oprit înainte ca scopul său final să fie atins. Iar acest scop final este obținerea statutului de putere nucleară”, scrie profesorul de drept constituțional Ioan Stanomir, într-un articol de opinie.
Istoria se mișcă, citând o formulă memorabilă a lui Raymond Aron. Atacul Israelului împotriva țintelor nucleare din Iran marchează un moment crucial: de acum înainte, regimul teocratic și totalitar de la Teheran este confruntat cu singurul instrument pe care îl poate înțelege, forța militară.
Un astfel de regim, bazat pe cruzime și pe un zel mesianic, ținând captivă o întreagă națiune prin teamă și represie, trebuie oprit înainte ca scopul său final să fie atins. Iar acest scop final este dobândirea statutului de putere nucleară, ca prim pas spre impunitatea oferită de armele atomice. Învins în Liban și în Siria, statul teocratic iranian (care a simulat, fără succes, negocieri cu Statele Unite) a ales, în cele din urmă, opțiunea accelerării programului său de dotări militare nucleare. Perspectiva unui Iran nuclear nu mai era un scenariu improbabil, ci o realitate iminentă.
Consecințele unui Iran nuclear
Un Iran nuclear poate reproduce în Orient comportamentul sfidător și agresiv al Coreei de Nord. Un Iran nuclear poate recurge fără ezitare la atacul nuclear pentru a lipsi Israelul de existență: în cazul dictaturii criminale de la Teheran, scopul ascuns este eliminarea statului și a poporului evreu, deoarece antisemitismul este baza ideologică îmbrățișată entuziast de cei ce subjugă națiunea iraniană. Un Iran nuclear poate fi responsabil de un nou val de proliferare nucleară, deoarece Arabia Saudită, rival regional, ar fi obligată la o reacție similară.
Un Iran nuclear completează, într-un mod îngrijorător, tabloul unei „axe a răului” cu scopul rescrierii ordinii globale: alianța dintre Iran, Rusia, China și Coreea de Nord este expresia unei ambiții anti-americane și anti-occidentale. Precedentul nord-coreean este privit de Teheran ca o sursă de inspirație și mobilizare.
Dreptul la existenţă al Israelului
Se poate argumenta, în spiritul lucidității lui Aron, că uneori doar atacul militar preventiv poate preveni o catastrofă. La fel, auto-apărarea prin atac preventiv este singura opțiune capabilă să garanteze existența statului Israel. Așteptarea ca Iranul să acționeze echivalează cu un act de sinucidere colectivă.
Celor care practică antisemitismul, indiferent de tendințele politice, trebuie să li se reamintească un adevăr fundamental: născut din dorința de autodeterminare, statul Israel are un drept inalienabil la existență și la apărarea împotriva dușmanilor săi. Aceste drepturi nu sunt supuse negocierilor sau discuțiilor.
În ceea ce privește Republica Islamică Iran, aceasta a avut ca misiune, încă de la fondare, organizarea unui efort de eliminare a poporului evreu. Regimul teocratic de la Teheran este ilegitim și barbar, fondat pe dorința unei minorități fanatice de a teroriza un popor cu dreptul la libertate.
Programul nuclear vizat de Israel este ultima încercare a unei dictaturi de a supraviețui: ambițiile nucleare sunt parte a zelului mesianic al religiei politice iraniene. Istoria se mișcă, iar liniile continentale se reconfigurează, Orientul Mijlociu fiind acum un loc unde se construiește viitorul.
