După peste 15 ani de construcție, Catedrala Națională a fost consacrată duminică, 26 octombrie 2025, într-o ceremonie condusă de Patriarhul Daniel și Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I. Aproximativ 25.000 de credincioși au venit dimineața pentru a participa de afară la serviciul religios la care au fost prezenți, printre alții, oficiali, președintele Nicușor Dan, premierul Ilie Bolojan și Maia Sandu, președinta Republicii Moldova.
Doar 2.500 de invitați – ierarhi, clerici și oficiali – au avut acces, duminică dimineața, în cea mai mare catedrală ortodoxă mondială, înscrisă în Cartea Recordurilor.
Alte 8.000 de persoane, organizate prin eparhii din întreaga țară, au urmărit ceremonia din curte, pe două ecrane uriașe.
Cei mai mulți, în jur de 25.000, conform estimărilor Patriarhiei, au stat pe stradă, în afara gardurilor, unde au urmărit evenimentul care a durat peste cinci ore.
În 2018, oamenii s-au înghesuit
În afara unor cazuri izolate, evenimentul s-a desfășurat fără incidente, în contrast cu momentul consacrării altarului din 2018, când peste 50.000 de oameni au încercat să se apropie de Catedrală, iar mulți s-au călcat în picioare din cauza aglomerației.
De această dată, organizarea a fost mult mai strictă: zonele de acces au fost bine delimitate, fluxurile de persoane fiind gestionate de zeci de jandarmi și voluntari, iar slujba a fost transmisă în două ecrane mari, în curte și în exterior.
Primii participanți au sosit în zori, în jur de 6:30, când cerul avea o nuanță portocalie de răsărit, iar aerul rece îi facea să-și strângă hainele pe ei. În fața Catedralei Naționale se percepea deja o agitație ușoară, oameni întrebând unde e intrarea, voluntari explicând traseul și jandarmi controlând fluxul spre porțile de acces.
„Nu am știut să cer la preotul meu”
Zona a fost bine delimitată, cu garduri metalice și zeci de jandarmi care patrulau pe bulevard. Intrarea s-a realizat doar pe bază de invitație tipărită, cu numele și eparhia specificate clar. Cei care aveau doar pe telefon nu au putut intra.
„Cum s-au emis invitațiile? Că eu n-am știut să cer la preotul meu…”, spune, dezamăgită, o femeie rămasă în afara gardului.
Peste 600 de voluntari de la Paraclisul Catedralei și din grupul „Tineri în acțiune” au asistat pelerinii în găsirea intrării și vor continua să fie prezenți în zonă și în zilele următoare.
Unii și-au adus scaune pliabile, alții s-au așezat pe pături întinse pe iarbă sau direct pe asfalt. Din când în când, o maică vindea steaguri tricolore pentru 9 lei și buchete mari de busuioc legate cu panglică, la 35 de lei.
„Pentru suflet, nu e prea costisitor”
Doamna Marcela Trișan, în vârstă de 69 de ani, pensionară, a venit din Cluj împreună cu un grup organizat de biserică. A sosit la București cu o zi înainte și urma să plece a doua zi, împreună cu alți credincioși.
„O parte dintre noi sunt în interior, iar alții rămân afară. Apoi ne reunim și vizităm alte mănăstiri. Mâine mergem la liturghie în Dealul Mitropoliei și apoi ne întoarcem acasă”, povestește ea.
Pentru doamna Trișan, Catedrala Națională reprezintă „un loc de unitate între români”. „Nu cred că e doar o clădire imensă, ci un spațiu unde oamenii se pot întâlni, cum s-a văzut și azi, că a venit lume din întreaga țară.”
Întrebată despre costurile ridicate, de peste 270 de milioane de euro, femeia răspunde simplu: „Au fost construite și alte edificii. Vorbesc despre stadioane, care au costat foarte mult. Și acestea sunt destinate unei părți a oamenilor, ca și celelalte. Pentru suflet, nu cred că e prea costisitor. Dacă oamenii reușesc să vină, să se roage și să ceea schimbare în percepția asupra lumii și să devină mai buni, nu e mult.”
Se roagă pentru sănătate, spunând: „Dumnezeu să-mi dea sănătate și înțelepciune”, și adaugă că speră ca noua catedrală „să-i unească pe oameni și să transmită un mesaj de bine”.
„Merităm o astfel de catedrală”
Mai în față, doi tineri din Cluj, Florin și Marian, ambiși de 24 de ani, studenți la Teologie, stăteau privind ecranele din piațetă. Au venit individual, nu cu un grup organizat, și au avut cazare rezervată din timp.
„E foarte reușită, este superbă. E culminarea unor eforturi de câțiva ani”, afirmă Florin. Întrebat ce înseamnă pentru el o astfel de construcție, adaugă: „Merităm o astfel de catedrală. Poporul creștin-ortodox merită și el ceva. În fond, poporul român, limba română, s-au format cu ajutorul Bisericii, chiar din pridvorul bisericii. Nu consider exagerat să se construiască catedrale și biserici, ca un semn de recunoștință.”
Marian adaugă un exemplu local: „La Cluj, la Mitropolia Clujului, există un centru paliativ pentru îngrijirea bolnavilor cu afecțiuni terminale. Este o inițiativă remarcabilă, realizată pentru ca persoanele aflate în suferință să nu moară singure. Sunt construcții administrate și întreținute de Mitropolia Clujului, fără implicare guvernamentală.”
Cei doi discută deschis despre credință, despre generația lor și despre parcursul lor personal. Florin menționează că pentru el „mila lui Dumnezeu” reprezintă sursa speranței: „De aceea am ales să studiez Teologia. Am văzut o viață mai bună și o grijă din partea lui Dumnezeu.”
„Avem nevoie de un simbol”
Aurelian, 44 de ani, din București, aflaș în apropierea bulevardului, afirma că momentul este „cu adevărat istoric”: „După atâta timp, poporul român avea nevoie de o catedrală. Și acum, în lume, vedem că și noi, și neamul românesc aveam nevoie de una, pentru a ne regăsi și a-L descoperi pe Dumnezeu”.
E binevenită pentru comunitate
Mai aproape de gardurile care închideau accesul spre Catedrală, Stelian, 75 de ani, din București, privind spre ecranul de transmisie, spunea simplu că se bucură de construcție: „E o clădire impresionantă și este benefică pentru comunitate și pentru credincioși.”
Întrebat despre costuri, răspunde: „Este o sumă semnificativă, dar alte investiții mari nu au produs rezultate vizibile. Aici, cel puțin, este ceva durabil. În timp, oamenii își vor aminti de această realizare și vor veni aici, cei credincioși, nu toți.”
După încheierea slujbei, un grup de persoane cu pancarte „Free Călin Georgescu” s-a adunat în apropierea gardurilor de la hotelul Marriott, unde se retrăgeau oficialii. Când au apărut Marcel Ciolacu și Victor Ponta, au fost huiduiți cu strigăte de „Demisia!” și „Ați distrus țara!”, un contrast puternic cu calmul de dinainte.
Interiorul Catedralei, destinație VIP-uri
Credincioșii organizati prin eparhii, veniți din diverse regiuni ale țării, au avut acces în curtea catedralei pe baza invitațiilor tipărite. Acolo au fost împărțiți în două zone.
Interiorul a fost rezervat invitaților, oficiali politici, foști politicieni sau reprezentanți ai societății civile.
Cei mai mulți au intrat pe jos, evitând mulțimea, printr-un culoar special. Câțiva, printre care și lideri politici precum Nicușor Dan, premierul Ilie Bolojan, Marcel Ciolacu, Paul Stănescu și diplomați precum Nunțiul Apostolic, au fost aduși direct la treptele catedralei cu mașina.
Printre cei prezenți s-au numărat și foștii președinți Traian Băsescu și Emil Constantinescu, precum și Custodele Coroanei, însoțită de Principele Radu, care au fost întâmpinați cu aplauze din partea celor din primele rânduri.
Deși ceremonia a început la ora șapte, invitații au continuat să sosească până aproape de ora zece, înainte ca Patriarhul Daniel și Patriarhul Bartolomeu să sosească. Cei doi lideri spirituali au fost întâmpinați de soborul de preoți. După oficiere, a fost prezentat documentul de consacrare, semnat de amândoi.
Catedrala Națională, deschisă publicului până pe 31 octombrie
Imediat după plecarea Patriarhilor, invitații au început să părăsească locația, purtând pungi albe cu stema Patriarhiei Române.
„Este o zi istorică pentru Biserica Ortodoxă Română și pentru întreaga națiune. Ne-am bucurat împreună, cu mii și zeci de mii de credincioși la ceremonia de sfințire a picturii Catedralei Naționale. Sunt sigur că acest eveniment va rămâne în amintirile și inimile celor prezenți”, a declarat părintele Adrian Agachi, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, la final.
El a adăugat că până pe 31 octombrie, vizitatorii vor putea închina la moaștele Sfântului Andrei, ocrotitorul României.
