Cercetătorul Mirel Bănică, specializat în antropologia religiei ortodoxe, explorează viața cotidiană a comunităților rurale românești. Prin pelerinaje și interacțiuni cu oameni simpli, el își dezvoltă o înțelegere profundă a respectului și a coeziunii sociale. Într-un interviu acordat publicului, Mirel Bănică analizează fragmentarea societății contemporane și vulnerabilitatea acesteia în fața evenimentelor critice.
Doctor în științe politice la Universitatea din Geneva, Mirel Bănică este și cercetător în domeniul antropologiei religiei ortodoxe și cadru didactic universitar. Cea mai recentă carte a sa, „Între două lumi. Monahismul ortodox şi modernitatea”, a fost publicată în 2024 de Editura Polirom.
- „De-a lungul multor ani, am împărtășit mese simple cu comunități vulnerabile, asculţând povestiri pline de respect. De la ei am înțeles esența respectului: căldură umană și acceptare reciprocă.”
- „Relația românilor cu statul este adesea o luptă grea pentru supraviețuire și nu o colaborare reciproc avantajoasă.”
- „Istoria religiilor demonstrează că, după fiecare lider spiritual, apare altul care îl contestă. Personal, anticip un astfel de moment.”
„Relația cu statul român este tensionată și complexă”
– Cum vedeți respectul exprimat în viața cotidiană?
– Respectul înseamnă a aprecia laturile pozitive și negative ale persoanei alături de care te afli, evitând lauda excesivă sau critica neconstructivă. În munca mea de cercetare (sau etnolog, antropolog, uneori reporter), respectul este o realitate tangibilă, nu o definiție abstractă, un instrument esențial pentru a dobândi înțelegere, așa cum albinele produc miere.
De-a lungul multor ani, am împărtășit mese simple cu comunități vulnerabile, asculţând povestiri pline de respect. De la ei am înțeles esența respectului: căldură umană și acceptare reciprocă. Observând atâtea experiențe, nu idealizez, ci înțeleg respectul ca pe o formă de non-judecare, de acceptare a celuilalt fără superioritate sau prejudecăți. Se poate observa și respectul în societatea modernă. Observând traficul, activitatea școlară sau universitară.
– Care este motivul lipsei de încredere în autoritățile românești?
– Studiile recente pun în lumină o percepție ambivalentă a romanilor fata de colaborarea cu statul: o atitudine pasivă, uneori fatalistă, determină multe aspecte legate de comportament.
Relația cu statul este adesea o luptă grea pentru supraviețuire și nu o colaborare reciproc avantajoasă. Această atmosferă tensionată este influențată de o moștenire istorică complexă, care unește aspecte autocratice cu cele birocratice, completată de o anumită atitudine fatalistă. Administrația supravieţuieşte şi merge mai departe prin efortul profesioniştilor din cadrul acesteia, care, de multe ori, îşi fac datoria eroic.
În domeniul asigurărilor, românul se abandoneze uneori în fața voinței divine, găsindu-şi propria cale de protecție. Practicile spirituale sunt uneori percepute ca mai eficiente decât documentele oficiale.
Românul dezvoltă o relație conflictuală cu statul, fără să se simtă parte integrantă a acestuia. Dintr-o analiză sociologică, individul doreşte evitare autorității atunci când aceasta este percepută ca agresivă.
„Credința și rațiunea pot avea diferențe semnificative”
– Din ce în ce mai des vedem apariția unor figuri identificate social ca mesia/salvatori ce exprimă necesitatea spirituala?
– Observ o evidentă regăsire a spiritualității, nu doar în lumea online, ci și în dezbaterile sociale. Aceasta regăsire este o dovadă a secularizării rapide post-comuniste. Biserica Ortodoxă Română a avut o atitudine de detaşare față de implicarea politică, cu excepţii izolate.
TikTok a devenit o platformă unde vocile celor marginalizaţi pot fi auzite, datorită accesibilităţii internetului. Democratizarea informației vine şi cu dezavantaje.
– Cum se explică multiplicarea alegerilor spirituale?
– Există o nevoie complexă de sens şi ordine intr-o lume din ce in ce mai fragilă şi instabilă. Spiritualitatea personalizată, construită din elemente disparate, răspunde acestei nevoi. Căutarea sinelui devine o luptă în sine, care, uneori, devine o cursă fără sfârşit.
Există o tendinţă spre extreme (religioase, esoterice, ideologice sau conspiraţioniste) căci acestea aduc o senzaţie de certitudine, de ordine în haos. Radicalizarea devine, uneori, o formă de stabilitate psihologică şi identitară.
– De ce societatea se orientează către extreme?
– Societatea contemporană este caracterizată de nesiguranță, competiție și individualism accentuat. Discursurile moderate, nuanțate, sunt mai greu de acceptat în mediul digital, în care domina emoția și simplificarea.
– Cum percepeți influențele din trecut asupra prezentului?
– În România actuală, observăm o ruptură între cei ancoraţi în trecutul comunist şi cei care adoptă valori şi norme diferite. Această reaşezare tectonică implică inevitabile tensiuni sociale. Migrația contribuie uneori la idealizarea trecutului.
– Există o perspectivă optimistă, un punct de reper?
– Oamenii contemporani au un contact mai liber cu diverse experiențe spirituale. Oamenii navighează într-un mediu social variat pentru a-şi găsi propria cale. Orice viziune spirituală trebuie privită cu o atitudine tolerantă.
