Legenda lui Rapid, Rică Răducanu (79 de ani), a oferit o analiză personală despre rapidism și evoluția clubului său de suflet.
În retragerea sa pe o plajă liniștită, „nea Rică”, cum îl numesc mulți, își petrece verile. Este un spectator, o prezență apreciată, care bucură pe cei din jur prin simplitatea sa.
„Îmi place lumea, sunt adevărat!“, își exprimă mulțumirea, continuând să se implice în familia de afaceri dinainte de 2000. Rolul său s-a transformat în unul predominant de imagine, o noțiune pe care încearcă să o înțeleagă la bătrânețe.
Cu toate acestea, o resemnare mocnită persistă. Speră la o primire caldă din partea Rapidului modernizat, în permanență în transformare.
RAPID
„Steliștii n-au funcționat la Rapid!” » Pancu analizează greșelile lui Costel Gâlcă și subliniază o problemă esențială: „E cea mai mare pierdere pentru ei!”
Rică Răducanu, o prezență dorită
– Domnule Răducanu, mulțumim că ați acceptat invitația noastră. Cum vă simțiți?
– Mulțumesc pentru vizită. Sunt bine, pe cuvânt. Picioarele nu mai sunt ca pe vremuri, dar ce să faci? Sunt mulțumit de prezența oamenilor, mai ales vara. Oamenii vin la mine, și eu le ofer o poză, un autograf, și așa trece ziua. Dorm liniștit. Doar că nu-i ca înainte.
– Vă bucură această interacțiune cu lumea?
– Desigur! Fără oameni, sunt ca și mort. Am nevoie de oameni; de vorbă cu ei, de a sta la o masă. Așa am fost învățat. Am jucat și la Rio de Janeiro, și cu Rapidul, cu mii, zeci de mii de spectatori. Îmi place lumea, mă. Eu cred că mă iubește, fie că am făcut bine, fie rău. Mă înjură, dar măcar o face frumos.
– Niciodată nu v-a apucat presiunea publicului?
– Am jucat cu mulți spectatori. Amintirile mele sunt vii. La Rio, când a venit Pele, eram… eram concentrat. Eram un jucător cu stil. Până în partea cealaltă cu mingea. Câteodată mă făceam că degajez, de fapt ascundem mingea la spate. Lumea se uita. Cât despre poveste, sunt sincer.
– Cu cine mai țineți legătura din generația dumneavoastră?
– Din păcate, majoritatea nu mai sunt aici. Cu Mircea Lucescu, am rămas în legătură. El e nașul copiilor. Suntem vechi prieteni. Mircea venea la mine acasă… acum nu ne mai vedem atât de des.
El e tot timpul în mișcare, nu-l mai țin la fel de strâns ca înainte.
Le-am cerut să-mi pună numele pe stadion. Am văzut și pe nea Tinel, urmam eu pe listă! Mi-au spus că „abia după ce mori”. Păi atunci o să știu mai bine! Probabil că ar fi fost posibil, dar n-au vrut.
– Rică Răducanu
Rapidul nu-l mai invită la evenimente. „Mă regăsesc pe peluză, cu oamenii”
– Ați mai primit invitații de la club?
– Nu. Mă duc la evenimente sportive, handbal sau volei. Îmi fac poze cu copiii. Copiii nu-și dau seama cine sunt, dar mă simt bine, n-am ce altceva să fac. Am fost și la un moment dat la o discuție cu un oficial, dar «nu-i posibil». Păstrez relația.
– Deci la alte sporturi sunteți prezent, dar nu și la fotbal?
– Nu mă. Am primit o legitimație, dar am găsit locul ocupat. Nu intru eu la Giulești fără legitimație? Mă vede toată lumea, mă iubește. Am cerut un loc special, dar nu-mi este permis.
A acumulat 233 de apariții în tricoul Rapidului.
„Nu avem o echipă competitivă. Locul 5-6 ar fi bun”
– Cum vedeți Rapidul la început de sezon, cu echipa lui Gâlcă?
– Nu avem o echipă foarte puternică. N-avem performanțe foarte bune, antrenorul e bun. Dacă vrei să obții rezultate, te străduiești. Locul 5-6 ar fi un rezultat bun.
– Cum evaluați conducerea lui Şucu şi Angelescu?
– Această conducere e benefică, pentru că, altfel, Rapid nu ar mai fi la acel nivel. E important că au acest interes. Şucu îl cunosc.
Eu deja nu mai sunt solicitat atât de mult la televiziuni ca pe vremuri.
Rică Răducanu a câștigat un titlu de campion, și două Cupe ale României.
„Șumudică era potrivit pentru Rapid”
– Ce nu a mers în mandatul lui Marius Șumudică?
– Nu știu. El era un Rapidist de suflet. Dar a fost o problemă între jucători și el.
– Situația a avut vreo problemă?
– Din ce aud, da.
Ulterior, s-au mai adus alte echipe. Rapidul este un club complex.
