În Japonia, un stat cu o tradiție îndelungată în promovarea longevității, aproape o treime din populație a depășit vârsta de 65 de ani. România, la distanță geografică considerabilă și cu o evoluție demografică distinctă, se apropie rapid de acest model: localități întregi sunt dominate de locuitori în vârstă.
În Tokyo, aproximativ un locuitor din cinci are peste 65 de ani, o pondere ce crește constant, reflectând tendința generală de îmbătrânire a populației japoneze, dar rămânând sub media națională (de 29,8%), conform datelor Statistice Japoneze.
România are 238 de localități cu o populație mai îmbătrânită decât media Japoniei.
Localitățile cu cea mai mare proporție de seniori:
Conform unui raport al Institutului Național de Statistică, numărul românilor cu vârsta peste 65 de ani a depășit cu aproape un milion numărul copiilor (0-14 ani).
România se situează pe locul 12 în lume în topul țărilor îmbătrânite, și se preconizează o ascensiune spre poziția 8 în viitorul apropiat.
Țara cu cea mai înaintată vârstă medie a populației este Japonia, unde aproape 30% dintre locuitori depășesc 65 de ani. Urmează Italia, Portugalia, Grecia și Germania.
De ce este diferit cazul României?
Situația României diferă în unele aspecte. Ieșită dintr-o perioadă cu restricții economice și sociale, țara a căutat să reducă decalajul față de Occident, adoptând, printre altele, modele de viață specifice: căsătorii mai târzii, scăderea natalității (femeile preferând să-și consolideze stabilitatea financiară înainte de a avea copii, prioritizând cariera), și o intensă migrație.
„În timp ce în 2007 emigrau în principal tineri, cu o vârstă medie de 29 de ani, astăzi pleacă din țară persoane cu o vârstă medie de 34 de ani”, a afirmat președintele INS Tudorel Andrei, într-o conferință la Academia Română.
Îmbătrânirea populației afectează familia și relațiile intergeneraționale
Schimbări majore:
Evoluția structurilor familiale: Se observă o tendință către familii mai reduse și o creștere a gospodăriilor monoparentale. Acest lucru poate complica îngrijirea persoanelor în vârstă, deoarece sunt mai puțini membri familiei disponibili să ofere ajutor.
Relațiile intergeneraționale: Pe măsură ce oamenii trăiesc mai mult, relațiile dintre generații se pot transforma. Generațiile mai tinere pot suporta responsabilități sporite în grija adulților vârstnici, fapt ce generează stres și schimbări în rolurile familiale tradiționale.
Tendințele migrației: Emigrarea duce la o deconectare de membrii familiei în vârstă, care ar putea avea nevoie de ajutor. Această migrație poate accentua sentimentul de izolare la persoanele vârstnice.
Îmbătrânirea populației conduce la o deteriorare a relațiilor familiale, după cum a observat academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici, de la Academia Română:
„Observarea ultimilor ani reflectă o deteriorare a familiei. Acest declin a început cu emanciparea femeilor, care a crescut rolul lor în mediul economic, social și politic. Un progres esențial, fără îndoială. Însă, pentru conceptul de familie, acest lucru a presupus o pierdere semnificativă. Alte elemente contribuie la degradarea familiei, incluzând revoluția antitradiționalistă din anii ’60-70, mișcarea hippie, care a înlocuit familia cu alte modele de comunitate, accentuând eliberarea sexuală, comportamentul și stilul vestimentar non-conformist, precum și o respingere a valorilor tradiționale. O contribuție a mai adus și progresele medicinei, mai întâi prin descoperirea penicilinei, care a eliminat frica de sifilis printre cupluri, o frică care a influențat viața cuplurilor mai mult decât frica de SIDA în timpurile moderne. A doua contribuție a fost introducerea anticonceptionalelor, care a oferit cuplurilor posibilitatea de a controla fertilitatea. Această degradare familială se reflectă în multe zone, dar, poate cea mai importantă consecință, o scădere a ratei natalității nu doar în România, ci și în alte țări. Acest aspect este deosebit de grav, deoarece tinerii se căsătoresc mai târziu sau deloc, și de obicei au unu sau doi copii, problema unui al treilea copil, crucială pentru demografie, rareori mai este pusă.”
Dincolo de presiunea asupra sistemului de asigurări de pensii (număr tot mai mare de seniori și tot mai puțini activ lucrători pentru a-i susține) apare și presiunea crescândă asupra sistemului de sănătate.
Seniorii au nevoie tot mai mari de servicii medicale, iar infrastructura medicală actuală nu este suficientă pentru a răspunde acestor nevoi. „Impactul economic major al pensionării generaţiei „decreţeilor”, mai numeroasă decât media perioadei, va fi resimţit doar parţial: prin presiunea asupra sistemului public de pensii,” apreciază Radu Crăciun.
„Criza sistemului medical din România, determinată de îmbătrânirea generaţiei „decrețeilor”, nu constituie o criză economică despre care se vorbeşte, dar pentru care nimeni nu poate preciza momentul exact. Aşadar, putem marca un punct pe calendar!”, adaugă economistul.
De asemenea, vârsta înaintată influențează deciziile: persoanele vârstnice au o aversiune la risc mai mare decât tinerii.
Vârsta medie a membrilor legislativului (cei care creează legile) a crescut cu un an între ultimele runde de alegeri. Însă, vârsta medie a executivelor Consiliului de Administraţie al Băncii Naționale a crescut cu aproximativ 17 ani. Vârsta medie a executivilor din CA al BNR a crescut de la 49 de ani (în 2009) la 56 de ani (în 2014) și 66 de ani (actuala componență).
Persoanele peste 65 de ani vor depăși numeric copiii (0-19 ani)
Prognozele ONU indică o societate îmbătrânită, reflectând impactul generației baby-boomers ce se apropie de pensionare.
În 2031, peste 7 ani, numărul seniorilor va depăși numărul tinerilor, această discrepanță crescând în viitor.
Numărul persoanelor neangajate (inactive sau șomeri) raportat la 1.000 de persoane angajate, cunoscut și ca rata de dependență economică, a crescut în 2023 la 1,45%.
O rată ridicată de dependență economică înseamnă o povară mai mare asupra economiei în susținerea populației inactive (șomeri, pensionari, tineri).
Pe măsură ce ponderea populației inactive crește, cei care lucrează sunt supuși unor presiuni de creștere a impozitelor pentru a acoperi necesitățile celor inactive.
