O femeie de 56 de ani, recent concediată, se confruntă cu dificultăți în găsirea unui nou loc de muncă. Daniela Apostolache, fostă manager de experiență client, a depus zeci de candidaturi, dar a fost chemată doar la un singur interviu, fără succes. Această situație îi creează îngrijorări financiare semnificative, determinând-o să ia măsuri pentru a-și asigura traiul.
Pentru a face față situației, Daniela a decis să vândă apartamentul cu trei camere și să se mute într-unul mai mic. Deși indemnizația de concediere i-a oferit o oarecare susținere financiară, aceasta nu este suficientă pentru a acoperi nevoile sale. „Mă îngrijorează perspectiva de a mă îmbolnăvi – asta mi-ar lipsi cel mai mult în acest moment,” a declarat ea, exprimându-și nemulțumirea. Experiența o lasă cu sentimentul că cariera sa profesională se apropie de final, după 32 de ani de muncă. „Mă simt ca un semi-pensionar la vârsta mea,” a adăugat.
Datele Eurostat arată că durata medie a vieții profesionale în România este ușor peste 32 de ani, plasând țara pe ultimul loc în Uniunea Europeană, în ciuda unei performanțe excelente în acest domeniu la începutul secolului.
Între 2015 și 2024, durata așteptată a vieții active a crescut semnificativ în toate țările UE, cu excepția României, unde a înregistrat o ușoară scădere. În schimb, anumite state membre au înregistrat o creștere remarcabilă a acestui indicator.
Diversitatea rezultatelor se datorează mai multor factori.
Cauzele declinului duratei vieții active în România:
Participarea scăzută a femeilor pe piața muncii: România și Italia se confruntă cu unele dintre cele mai mici rate de participare a femeilor la forța de muncă, ceea ce limitează numărul mediu de ani lucrați. Femeile se retrag adesea mai repede din viața profesională din motive familiale sau culturale.
Pensionări anticipate și pensii speciale: Schemele de pensii anticipate, în special în România, au un rol semnificativ în scăderea duratei medii a vieții active. Situația este similară și în Italia, unde opțiunile de pensionare anticipată sunt extinse.
Șomaj ridicat în rândul tinerilor și intrare întârziată pe piața muncii: Tinerii din ambele state întâmpină dificultăți în găsirea unui loc de muncă stabil și au o intrare mai târzie pe piața muncii.
Munca informală și nedeclarată: Munca nedeclarată, mai întâlnită în România, influențează negativ statisticile oficiale, diminuând durata medie a vieții active.
Factori demografici și de sănătate: Speranța de viață mai redusă, în special la bărbați, și ratele de dizabilitate mai mari conduc la părăsirea mai timpurie a forței de muncă.
Diferențe semnificative între sexe: Diferența de ani lucrați între bărbați și femei este evidentă, reflectând barierele culturale și structurale pentru femeile din România și Italia.
Datele din 2024 arată că durata medie a vieții active în UE a fost de 37,2 ani, cu 39,2 ani pentru bărbați și 35,0 ani pentru femei. Cu toate acestea, există disparități semnificative între țări.
Țările nord-europene, inclusiv Olanda, Suedia și Danemarca, au cele mai lungi durate ale vieții active, superioară mediei UE. România și Italia se situează printre statele cu durate mai reduse.
În ceea ce privește decalajul dintre sexe, țări precum Estonia, Lituania și Letonia au avut un decalaj negativ, în timp ce în Italia și România diferența este una dintre cele mai mari din UE.
