Călușari / Profimedia Images
8 iunie 2025, 21:30 (actualizat 8 iunie 2025, 23:40)
Sărbătoarea Cincizecimii, sau Duminica Mare, este o sărbătoare creştină semnificativă ce are loc la 50 de zile de la Paști. Este una dintre cele mai importante sărbători dedicate botezurilor. În tradiţia populară, se suprapune cu sărbătoarea Rusaliilor, caracterizată prin tradiţia călușarilor. 8 iunie, duminica Rusaliilor, şi ziua următoare, sunt zile libere, conform legislaţiei.
După Învierea Domnului, 50 de zile mai târziu, conform legendelor religioase, a avut loc conversia a numeroase persoane la creştinism. Această manifestă prin însuflețirea unor evenimente importante pentru comunitatea creştină, devenind a doua mare sărbătoare a botezurilor. În această perioadă nu se permiteau postul sau genuflexiunile, precum şi manifestările păgâne.
Întâmplările din perioada Rusaliilor sunt descrise în Faptele Apostolilor de către Evanghelistul Luca, povestind cum Duhul Sfânt s-a manifestat sub forma unor limbi de foc asupra apostolilor.
Împuterniciți de Duhul Sfânt, apostolii au început să propovăduiască învățăturile creştine în lume, făcând minuni, transformând păgâni şi aducând la credinţă numeroase persoane.
Între evenimentele descrise pentru aceasta perioada se numără povestiri despre activitatea Sfântului Apostol Andrei pe teritoriul actual al României, conform unor surse istorice. Aceste informații sunt susținute de tradiții locale, legende şi toponime.
Până la sfârşitul secolului al IV-lea, sărbătoarea Cincizecimii era celebrată împreună cu Înălţarea Domnului. Apoi Înălţarea a fost mutată şi Cincizecimea a devenit o sărbătoare distinctă.
În această zi, credincioşii primesc ramuri sfințite de tei sau nuc, un simbol al Duhului Sfânt, care amintește de limbile de foc coborâte asupra apostolilor. Ierarhii bisericii sunt considerați moştenitori ai acestui har sacru.
Sărbătoarea populară a Rusaliilor
Rusaliile, o sărbătoare populară, este dedicată spiritelor morților şi este celebrată diferit în funcție de regiunile României.
În tradiția populară, Rusaliile sunt asociate cu spiritele celor decedați care, după Paști, refuză să se întoarcă în lumea subterană. Aceste spirite, numite Iele sau Zâne, locuiesc în apropierea izvoarelor și pot fi responsabile de boli și probleme.
Pentru a se proteja de spiritele rele, oamenii foloseau plante considerate a le respinge de obiceiurile populare, cum ar fi pelinul, usturoiul, leuştean.
În diferite regiuni ale țării, tradițiile Rusaliilor cuprind obiceiuri precum împodobirea cruniilor din spice de grâu şi flori, ritualuri pentru alungarea spiritelor rele şi prepararea unor bunătăți.
În Transilvania, o tradiție populară este împodobirea unui bou, iar simbolic atingerea animalului însemna o prezicere a viitorului de nunta. În alte zone, se stropesc cu apă pentru a avea un an bogat în ploi. Un ritual specific este colindatul din casă în casă.
În zonele rurale din Ardeal, se păstrează obiceiuri antice. Printre acestea se numără obiceiul de a împovăra un bou, care simbolizează fertilitatea şi bucuria măritişului. Acest obicei este practicat în mai puține localități actuale din țară.
Un alt exemplu specific este colindatul îmbrăcați în frunze, un ritual pentru aducerea de belşug material.
Căluşarii
Săptămâna Rusaliilor este marcată evident prin mişcările călușarilor. Activitatea lor redă un întreg ciclu animat, reprezentând zeitatea iudo-europeană a cailor şi a cldurii.
În credințele populare, căluşarii aveau un rol protector, vindecător şi contra bolii. Prin dans, sărituri şi rituri, ei aveau un rol protector împotriva spiritelor rele.
Călușarii sunt bărbaţi experimentaţi, în costumație națională, cu opinci şi pinteni. Sunt cunoscuți pentru priceperea şi rezistența lor fizică.
Costumul cuprinde detalii specifice, cum ar fi bete încrucişate peste piept şi spate. Pe cap, poartă pălării decorate. În mâini, au ciomege, iar căpetenia cetei, un personaj important, poartă un steag înalt. Există în componența cetei şi un personaj numit “mutul”, în costumație distinctă.
Dansele tradiționale ale Călușarilor variază și include elemente specifice fiecarei zone. Odată cu finalizarea reprezentaţiei tradiționale, steagul este îngropat sau aruncat într-o apă curgătoare.
