Un exemplu ilustrativ este noua sală Lozen, deschisă în zona instituțiilor europene, care a înregistrat deja 1.300 de persoane pe lista de așteptare – toate femei, relatează Euractiv.
Dorinta lor este clară: un spațiu în care să se antreneze fără priviri indiscrete, comentarii nedorite sau senzația de a fi permanent observate.
O experiență comună, însă inconfortabilă
În sălile de fitness pentru ambele sexe, rutina de antrenament adesea vine cu un disconfort tacit.
Într-un mediu în care telefoanele și filmările sunt frecvente, multe femei descriu situații ambiguă – cadre surprinse prea aproape sau din unghiuri incomode, afectând atenția și sentimentul de siguranță.
Pentru multe dintre ele, acest compromis a devenit parte integrantă din experiența obișnuită în sala de sport.
Kat Schneider, cercetătoare senior la Universitatea din vestul Angliei, specializată în imagine corporală, explică fenomenul printr-o segregare de gen încă prezentă în aceste spații.
Zonele de antrenament cu greutăți sunt dominate de bărbați, ceea ce poate genera un sentiment de intimidare, în timp ce femeile sunt frecvent percepute ca începătoare și supuse unor sfaturi nesolicitate.
„Spațiul este deschis tuturor în teorie, dar nu întotdeauna confortabil sau sigur în practică”, subliniază ea.
Un model de afacere conceput pentru a răspunde la disconfort
Pe această temelie a apărut Lozen, fondată de Anabelle Schatten, cu scopul de a crea un spațiu „care să semene cu acasă: sigur și plăcut”.
Aici, femeile nu mai trebuie să își modifice ținuta sau comportamentul pentru a evita priviri nedorite, iar căștile nu mai sunt un simbol de defensivă.
Eliminarea presiunii sociale schimbă și modul în care se face antrenamentul. Într-un mediu relaxat, progresul devine mai vizibil, afirmă fondatoarea, care a activat ca sportivă timp de peste zece ani înainte de lansarea proiectului.
Astfel de inițiative nu sunt complet noi în Bruxelles, însă creșterea popularității lor reflectă o nevoie tot mai clar exprimată.
Regulile din sălile de fitness pentru ambele sexe: suficiente sau insuficiente?
În același timp, analiza sălilor de fitness pentru ambele sexe indică limitele actualului cadru. Deși există coduri de conduită, acestea protejează mai mult operatorii decât clienții.
Foarte puține centre sportive interzic explicit comportamentele care creează un mediu „intimidant, degradant sau ofensator”.
În schimb, cluburile exclusiviste limitează responsabilitatea în majoritatea cazurilor, intervenind doar dacă vina aparține direct personalului.
Această politică lasă multe situații nerezolvate și transferă responsabilitatea asupra indivizilor.
O alternativă sau o evitare a problemei?
Extinderea sălilor dedicate exclusiv femeilor nu este considerată de toți ca o soluție ideală. Criticii afirmă că, pe măsură ce femeile migrează spre aceste spații, presiunea asupra sălilor mixte de a-și schimba cultura scade.
Problema nu dispare, ci se mută.
Totuși, această dezbatere nu are o conotație strict ideologică. Multe dintre femeile care aleg aceste săli speră în continuare la o schimbare a mediului general de fitness.
Cum pot deveni sălile mai incluzive
Experții propun soluții concrete: reconfigurarea spațiului astfel încât echipamentele să nu mai fie segregate pe „zone”, repoziționarea oglinzilor pentru a reduce senzația de expunere sau implicarea activă a antrenorilor în sală, nu doar supravegherea pasivă.
Aceste ajustări pot transforma experiența într-una axată pe bunăstare și performanță.
Două modele de fitness care pot coexista
Specialiștii din domeniu afirmă că nu este vorba despre o competiție directă. Sălile pentru ambele sexe și cele dedicate exclusiv femeilor răspund nevoi diferite, modelate de experiențe și preferințe distincte.
Aspria susține crearea unui mediu unde fiecare membru să se simtă respectat, în timp ce Animo pune accent pe comunitate. Basic-Fit consideră alegerea o decizie bazată pe confort personal, afirmând că diversitatea preferințelor persistă chiar și în medii incluzive.
Astfel, industria fitness evoluează pe două direcții paralele: una comună și una separată.
Rămâne totuși o întrebare esențială: vor reuși sălile tradiționale de sport să se adapteze suficient pentru ca separarea să nu mai fie necesară?
