Articol scris de Andrei Crăiţoiu – Publicat miercuri, 12 noiembrie 2025, ora 23:29 / Actualizat miercuri, 12 noiembrie 2025, ora 23:30
Cristi Săpunaru (41 de ani) s-a retras oficial din activitatea de jucător profesionist la finalul sezonului anterior, fiind acum implicat în cursurile pentru obținerea Diplomei de Antrenor în Republica Moldova, precum și cursuri pentru postul de manager sportiv în România. Invitat la emisiunea „Prietenii lui Ovidiu”, Săpunaru nu evită criticile față de conducerea Școlii de Antrenori din România, condusă de Lucian Burchel, pe care o acuză de abordare cu superioritate față de profesioniștii din domeniu. În același timp, laudă comportamentul oficialilor din Moldova pentru modul în care tratează participanții români la cursuri.
După o carieră ca jucător în România, Spania și Turcia, Cristi Săpunaru a decis să pună capăt activității sportive și își redefinește rolul în domeniul fotbalului. Fostul fundaș a obținut licențele B și A în Republica Moldova, urmând să înceapă cursul pentru Licența Pro. În paralel, urmează cursuri de manager sportiv la Federația Română de Fotbal.
Odată cu finalizarea acestor calificări, Săpunaru, cu 11 trofee în palmares, inclusiv Cupa UEFA câștigată cu FC Porto, va anunța în ce direcție va merge în continuare în carieră. Este clar că nu va accepta niciodată oferte de la cluburile FCSB, Steaua sau Dinamo, recunoscând că prin deciziile din trecut și-a închis multe uși.
Cristi Săpunaru: „Este dificil să te îndepărtezi de fotbal”
– Cristi, după trei decenii în fotbal, te confrunți cu dificultăți legate de retragere?
– Sigur că pot face alte activități acasă, dar superioritatea și pasiunea pentru sport încă îmi lipsesc. În familie mă ocup de activități casnice. Este mai dificil în mediul familial. Dar, având în vedere că am dedicat întreaga viață fotbalului, îmi este dificil să mă desprind de sport. Foști coechipieri cu care am discutat de-a lungul anilor, mi-au spus că cel mai greu va fi atunci când te retragi, pentru că nu vei mai avea locul în vestiar. Acolo mai faci o glumă, mai păstrezi legătura, mai râzi, mai discuți.
– Dar nu ți se pare că devine tot mai greu odată cu timpul?
– Miraculos, dar nu! Înțelegeam mult mai repede anumite aspecte decât în tinerețe. Mi-era mai ușor să controlez situațiile. Doream să merg la antrenament, să mă antrenez în sală.
– Și acum?
– Am întrerupt activitatea la sala de fitness. Timp de șase luni, mi s-a recomandat să iau o pauză. Încă mai joc tenis de câmp sau de picior. După emisiune, prefer să mă duc să joc tenis.
– Participi și la cursurile pentru postul de director sportiv? Și de antrenor?
– Pentru director sportiv. Cursurile de antrenor le-am finalizat și dețin Licența A. Urmează să completez și modulul pentru Licența Pro în noiembrie.
– Ce preferințe ai?
– Ambele domenii îmi plac, fiind apropiate de fotbal. Ca și manager sportiv, trebuie să fii implicat în activitatea vestiarului, în colaborare cu jucătorii. La fel ca și antrenorul. Nu mă văd însă în funcția de secretar general.
„Dacă mă ții șapte ani cu licențele…”
– Așadar, nu ai încă o decizie clară pentru viitor.
– Am menționat că voi decide după ce finalizez toate cursurile.
– Îți obții Licența de antrenor în Chișinău?
– În Moldova este posibil să mă înscriu. În România, cu domnul Burchel, procesul este mai complicat.
Lucian Burchel, directorul Școlii Federale de Antrenori. Foto: sportpictures.eu
– De ce?
– Așa procedează el, nu știu motivul exact. În Moldova, colaborăm cu toți profesioniștii locali, fiind tratați ca egali. Ne-au sprijinit foarte mult. Mulți au obținut licențele în Moldova. Așa sunt sprijiniți sportivii și antrenorii.
– De aceea mulți aleg să urmeze cursurile acolo.
– În România apar tot felul de documente, precum carnet de antrenor și licențe. Se aduc tot felul de persoane care doresc să devină antrenori… Nu credeți că fiind jucători trebuie să deveniți și antrenori automat. Cariera se construiește în funcție de realizările din teren.
– Dar…
– Plus că am peste 500-600 de meciuri și apoi vine cineva și spune: „Nu ești calificat!”.
– Să nu credeți că fotbaliștii sunt cei mai buni sau mai inteligenți. Dar, având experiență de atâția ani, mă consider competent în domeniu. Ajutați-mă să pot începe mai repede, să învăț mai eficient, sau să-mi oferiți oportunitatea de a învăța în timp scurt! Dacă mă ții șapte ani cu licențele, nu se va ajunge nicăieri.
Cristi Săpunaru
„Două echipe nu le-am avut în carieră și nu le voi avea vreodată”
– Trebuie să te retragi din activitate, nu?
– Da! După ce devii antrenor, mai ai nevoie de trei ani și apoi îți poți încheia activitatea.
– Asta e strategia ta.
– În timpul carierei mele am avut posibilitatea să urmez cursurile și să mă pregătesc pentru antrenorat chiar pe parcursul activității de jucător. Am obținut licența B, apoi A, iar acum mă pregătesc pentru Licența Pro.
– Cine a fost alături de tine?
– Eu, Herea, Pintilii, Bălașa. De asemenea, mai sunt colegi care au urmat cursurile pentru licența, pentru a se specializa în domeniu. Toți aceștia au fost foarte bine instruiți și susținuți în procesul de pregătire!
– Este mai plăcut să se poarte mai frumos?
– Pentru detalii, întrebați pe cei care au urmat cursurile de licență în România.
– Dacă Dinamo îți face o ofertă pentru postul de director sportiv, accepți?
– Nici vorbă! Haha!
– Îți dorești să fii angajat la Rapid?
– Nu pentru Rapid. Am o dificultate… Nu am fost fotbalist profesionist ca și alții. Nu am avut în carieră și nu voi avea vreodată în echipă două dintre cele mai mari cluburi din țară.
„Recunoașterea trasată de alții, mi-a închis unele uși”
– Steaua și Dinamo.
– Și Rapid! Spuneți că s-au împărțit echipele în două, dar nu mă interesează. Așa am fost crescut. Dacă aș merge la orice alt club, nu s-ar schimba nimic. Nu caut premii sau recunoaștere, dar știu că alegând anumite direcții, mi-am închis anumite uși în carieră.
– Chiar dacă mergi la alt club, vei fi considerat un outsider?
– Cu siguranță, nu voi mai alege aceste două echipe. Nu pentru că am ceva personal, ci pentru că așa am fost educat. Nu, chiar dacă mă oferă salarii mari, nu mă voi duce la aceste cluburi.
