În şcolile private, matematica se predă 10 ore pe săptămână. În învăţământul public, orele sunt doar 4, cu posibilitatea de a ajunge la 5, opţional. Această diferență de dedicare a fost observată de Lavinia Savu, profesoară cu experiență atât în sistemul public, cât și în cel privat, într-un interviu. Ea nu este surprinsă de faptul că elevii din şcoli private obţin rezultate remarcabile la concursurile de matematică.
Lavinia Savu, profesoară de matematică cu peste 20 de ani de experiență, predă atât la o şcoală gimnazială din sistemul public, cât și la o şcoală privată din Bucureşti, din 2019.
„În şase ani de predare în învăţământul privat, numărul de ore dedicate matematicii m-a surprins cel mai mult. În şcolile private sunt 10 ore, faţă de doar 4 în învăţământul public, cu posibilitatea de a ajunge la 5, opţional.”, a explicat Lavinia Savu.
Potrivit profesoarei, un număr mai mare de ore permite o abordare mai adaptată nevoilor fiecărei clase. „Cu 10 ore pe săptămână, se poate urma ritmul clasei, evalua periodic, introduce extensii sau remedieri.”
Un alt avantaj al sistemului privat este flexibilitatea în adaptarea la nevoile elevilor. „Desigur, fără o pasiune evidentă pentru matematică, performanțele la nivel naţional nu se ating, dar se poate ajunge la un nivel avansat. Profesorii din învăţământul privat au o deschidere mai largă către propunerile şi observațiile doamnelor şi domnilor profesori, elevii considerați cu probleme sunt înscrişi la ore de remediere, iar elevii talentați sunt grupați în clase pentru dezvoltare avansată. Avantajul constă în timpul suplimentar petrecut la şcoală.”
Ea consideră că performanțele ridicate ale elevilor din şcolile private la concursurile de matematică nu sunt surprinzătoare. „Alocarea de timp și resurse pentru pregătire este evidentă.”
Sarcinile pentru acasă, uneori o povară pentru elevi
În privința echilibrului dintre teme şi predare, Lavinia Savu consideră că munca individuală este esențială în învățarea matematicii, dar temele trebuie adaptate nivelului elevilor. „Lucrul individual la matematică este crucial. Temele, în măsură rezonabilă, pot fi utile pentru consolidarea cunoștințelor. Sunt necesare pentru a vedea dacă elevii au asimilat noțiunile.”
Profesoara subliniază dificultatea pe care o au profesorii în corectarea temelor şi importanța verificării în clasă şi evaluarea sistematică a progresului elevilor.
Motivul meditațiilor la matematică
În ceea ce privește numărul mare de elevi care apelează la meditații, Lavinia Savu consideră că „şcoala singură nu poate obţine rezultatele dorite fără o cooperare sinceră cu familia. Încrederea reciprocă între părinţi şi profesori este esenţială. Dacă se creează o încredere generală, nu vor exista discuţii de tipul ‘dar doamna nu vă învaţă nimic la ore’, sau ‘dar mama nu vede în ce hal scrii’”.
„Meditațiile devin necesare atunci când există un dezechilibru, real sau aparent, în procesul de învățare. Uneori, ele sunt necesare pentru completarea lacunelor sau pentru elevii care au nevoie de o atenție sporită și de sprijin continuu.”
”Notele din catalog nu reflectă întotdeauna realitatea”
Diferențele între notele obținute în timpul anilor de școală și cele de la Evaluarea Națională sunt rezultatul lipsei unui sistem standardizat de notare. „Există numeroase factori care influențează notele din catalog, de la presiunea burselor până la dorință de a avea medii ridicate.”
„Chiar și cu un sistem standardizat de notare, ar exista diferențe, dar probabil mai mici, dar mulți factori afectează în continuare notarea. În trecut, media gimnaziului influența media de admitere la liceu, apoi au apărut bursele, toate acestea creând presiune pentru o creștere artificială a notelor. Ştim că la română şi matematică există examene finale, iar diferenţele se văd. Dar, la alte materii, lipsă a unui examen final nu există controlul adecvat.”
Ce modificări ar aduce Lavinia Savu în predarea matematicii
Referitor la programa de matematică pentru gimnaziu, Lavinia Savu consideră că este greu de creat o programă coerentă, dar o regăseşte asemănătoare cu programa din anii ’90. „Nu se poate schimba programa doar pe segmente, ci trebuie să fie o viziune de ansamblu, pentru ca capitolele predate la liceu să fie compatibile cu cele de la gimnaziu.”
