Senatorul Dan Cașcaval a transmis un apel înainte de al doilea tur al alegerilor prezidențiale, încurajând cetățenii să participe la vot.
„Am participat la vot de fiecare dată când am avut acest drept. Îmi amintesc că ultima dată când am votat înainte de 1990 a fost în 1988, la referendumul pentru „dezarmarea mondială”. Pe atunci, conducătorii de cămine aveau obligația de a organiza votul în grup, cu toți studenții. Al nostru – Dumnezeu să-l odihnească! – a plecat recent într-o lume fără urne de vot… cred – la ora… 7 a.m., astfel încât listele de votanți din Căminul C3 (familiști) au putut fi închise la ora… 9 a.m.
Însă, nu am fost niciodată un „cetățean neliniștit” și nu mi-am pus niciodată întrebări existențiale înaintea unui vot. Dar, întrucât ne apropiem de data alegerilor, unii ezitând – un eufemism pentru cei îndoielnici -, alții hotărâți (și, din păcate, restul), iar o parte din jurnaliști interpretează declarațiile mele, am să continui cu citate care, într-un fel, anticipează actuala situație. Pentru că această situație nu este nici nouă, nici unică pentru România și nici nu se va încheia duminică. O tendință a istoriei de a se repeta mereu, în perioade și locuri diferite.
Începutul acestei serii de citate nu poate fi decât al lui Dalai Lama, care a surprins esența pe care mulți refuză să o recunoască: „Deschide-ți brațele către schimbare, dar nu-ți pierde valorile”. Și neasumarea conștientă a unor realități, atât cu aspecte negative, cât și multe valori, care ne-au adus în acest moment, este rezultatul a ceea ce Soren Kierkegaard a rezumat într-o singură propoziție: „Oamenii cer libertatea de exprimare ca o compensație pentru libertatea de gândire pe care rareori o folosesc.” Într-adevăr, „votul este mai puternic decât glonțul” (Abraham Lincoln), dar, parafrazându-l pe Theodore Roosevelt, utilitatea sa depinde de caracterul celui care îl utilizează. O variantă a cuvintelor lui Giuseppe Mazzini, pe care nu o voi mai relua acum.
Nu am fost niciodată un „cetățean neliniștit” și nu mi-am pus niciodată întrebări existențiale înaintea unui vot. Așa cum am recunoscut, acum zece zile, am preferat clar un candidat care – și am încredere în ceea ce simt – ar fi fost mult peste „tipurile” de președinți la care ne-au obișnuit ultimele alegeri. De fapt, cu care ne-au obișnuit toate alegerile de după 1990. L-am susținut, deși am intuit că alegerea lui devenise aproape imposibilă, din motive pe care Octavian Paler le-a anticipat atât de clar: „Politica nu are principii, are numai interese”. În ciuda multor păreri contrare, aceasta a fost alegerea mea, fiindcă, pe de o parte, „credința (loialitatea) reprezintă principiul fundamental” (Confucius), iar pe de altă parte, sunt convins că „omul trebuie să aleagă, nu să accepte destinul” (Paulo Coelho).
Acum, voința incontestabilă a alegătorilor ne-a adus la o finală electorală inedită, care infirmă afirmația lui Mark Twain (cu ironia sa specifică): „Dacă prin vot am putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm”. Da, am votat. Mulți, chiar dacă nu foarte mulți sau nu toți. Și voturile ne-au adus la această finală electorală inedită, care trebuie acceptată elegant și respectată. Winston Churchill a subliniat clar: „Democrația este necesitatea de a te înclina în fața opiniilor altora”. A te înclina nu înseamnă înverșunarea, nu greșesc dacă spun furibundă – nejustificată de niciun motiv, nici măcar de poziția supremă în stat – cu care nu mai tolerăm opiniile. Paul Doumer, președintele francez, a crezut întotdeauna că da, înverșunarea poate fi folosită pentru a-ți apăra libertatea, dar respectă și libertatea celuilalt.
Nu sunt „cetățean neliniștit” și știu exact pe cine am votat și pe cine voi vota. Așadar, mă înclin cu respect în fața alegerii majorității și cred că este realist să îi acord din nou dreptate lui Winston Churchill: „Pesimistul vede dificultăți în orice oportunitate, optimistul vede oportunități în orice dificultate”.
Astfel, pe 18 mai, voi vota respectând sfatul lui Nelson Mandela: „Fie ca alegerile tale să reflecte speranțele tale, nu temerile tale”. Și îmi doresc ca cât mai mulți oameni să meargă la vot, crezând în aceste cuvinte. Căci, în spiritul optimist și metaforic al lui Iorga, la final, nu trebuie să uităm că ceea ce devine armonios prin unitate nu este decât rezultatul unei munci lungi și dureroase, este mesajul senatorului Dan Cașcaval.
