Deși sindromul inimii frânte afectează predominant femeile, bărbații prezintă un risc de deces dublu, potrivit unui studiu recent publicat în Journal of the American Heart Association. Studiul, care a analizat date de la aproape 200.000 de pacienți americani, a relevat o rată de mortalitate de 11,2% la bărbați, comparativ cu 5,5% la femei.
Sindromul inimii frânte, denumit și cardiomiopatie takotsubo, este provocat de stres emoțional sau fizic intens, precum pierderea unui apropiat. Se manifestă prin simptome asemănătoare unui infarct (durere toracică, dificultăți respiratorii), însă fără obstrucții ale arterelor coronare. Inima, mai ales ventriculul stâng, își modifică forma și își reduce temporar capacitatea de pompare.
Cercetători de la Universitatea din Arizona, SUA, au examinat date medicale de la 199.890 de pacienți din Statele Unite, între 2016 și 2020. Rezultatele au arătat o incidență crescută la femei, însă o rată a deceselor de două ori mai mare la bărbați.
Care sunt factorii declanșatori: de la o boală severă la un accident grav
Cardiomiopatia Takotsubo, sau sindromul inimii frânte, a fost descrisă inițial în Japonia, în 1990. Această afecțiune afectează temporar ventriculul stâng, diminuând capacitatea sa de a pompa sângele. Numele său provine de la forma particulară a ventriculului stâng, asemănătoare cu un vas tradițional japonez folosit de pescari pentru prinzarea caracatițelor.
Factorii declanșatori includ stresul emoțional sau fizic sever, cum ar fi moartea unei persoane dragi, un accident grav, o intervenție chirurgicală sau un diagnostic medical sever. Spre deosebire de infarctul miocardic clasic, în cardiomiopatia takotsubo nu există obstrucții ale arterelor coronare.
„Am fost surprinși de rata ridicată a mortalității în cardiomiopatia Takotsubo, care nu a scăzut semnificativ în cei cinci ani de analiză. De asemenea, riscul de complicații în timpul spitalizării rămâne ridicat,” a declarat dr. M. Reza Movahed, cardiolog intervenționist la Universitatea din Arizona și autor principal al studiului.
Diferențe semnificative între sexe
Analiza a confirmat tendința cunoscută: afecțiunea afectează în principal femeile – peste 90% din cazuri sunt la femei, cu vârste cuprinse între 58 și 75 de ani. Alte studii au arătat că până la 5% dintre femeile suspecte de infarct suferă, de fapt, de această cardiomiopatie.
Studiul a evidențiat însă o diferență crucială între sexe în privința ratei mortalității. Chiar dacă media generală a deceselor este de 6,5%, la bărbați procentul ajunge la 11,2%, aproape dublul față de 5,5% observat la femei.
O posibilă explicație se regăsește în natura factorilor declanșatori. La bărbați, sindromul este mai frecvent asociat cu stres fizic sever, precum intervenții chirurgicale, infecții grave sau alte urgențe medicale. În cazul femeilor, stresul emoțional, cum ar fi pierderea unui apropiat sau o despărțire, predomină.
Hormonii, un factor protector
Un alt factor luat în considerare este influența hormonală. Se pare că estrogenul oferă o protecție împotriva efectelor stresului asupra inimii. Scăderea nivelului de estrogen după menopauză poate crește vulnerabilitatea femeilor la stres.
Un val de hormoni de stres, precum adrenalina, reprezintă un impact semnificativ pentru inimă, provocând modificări ale celulelor musculare cardiace sau ale arterelor coronare. Acest lucru poate împiedica o funcționare eficientă a ventriculului stâng.
Lista factorilor declanșatori este diversificată. Printre cauze se numără, potrivit unor surse medicale,:
- scăderea bruscă a tensiunii arteriale,
- boli grave,
- intervenții chirurgicale,
- dureri intense,
- violență domestică,
- crize de astm,
- primele veste proaste – precum un diagnostic de cancer,
- accidente auto,
- pierderi neașteptate de persoane dragi,
- certuri violente,
- pierderi financiare,
- frica intensă,
- vorbitul în public.
Simptome asemănătoare cu infarctul miocardic
Diagnosticarea sindromului prezintă provocări din cauza similitudinilor cu infarctul miocardic. Pacienții prezintă simptome asemănătoare: durere toracică, greutate în piept, toate specifice unui atac de cord clasic. Manifestările pot include și respirație dificilă, oboseală, transpirații reci sau amețeli.
Pentru un diagnostic precis, medicii se bazează pe absența obstrucțiilor arterelor coronare, vizualizate prin angiografie, și pe anomalii ale contracției ventriculului stâng, observate la ecografia cardiacă. Caracteristica cea mai frecventă este dilatarea părții inferioare a ventriculului stâng, care ia forma unui vas tradițional.
Metode de tratament
Nu există un tratament specific pentru sindromul inimii frânte. Abordarea terapeutică depinde de severitatea simptomelor și de eventualele complicații. De obicei, medicii folosesc medicamente utilizate în insuficiența cardiacă: beta-blocante, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) și diuretice.
Lipsa unui tratament adecvat poate duce la complicații grave, precum insuficiență cardiacă congestivă, fibrilație atrială, șoc cardiogen, accident vascular cerebral sau stop cardiac.
Unele complicații, cum ar fi accidentul vascular cerebral embolic, pot fi prevenite prin administrarea de medicamente anticoagulante la pacienți cu funcție cardiacă slabă sau cu fibrilație atrială.
Șanse de recuperare ridicate
Specialiștii au identificat patru forme distincte ale sindromului, clasificate după zona afectată a inimii: apicală, mid-ventriculară, bazală și focală.
De cele mai multe ori, funcția cardiacă se restabilește treptat. Anomaliile de contracție ale ventriculului stâng se îmbunătățesc în decurs de una până la patru săptămâni. Majoritatea pacienților se recuperează complet în două luni.
Există însă pacienți cu simptome persistente asemănătoare insuficienței cardiace și, rar, deznodământ fatal.
Afecțiune emergentă
În ciuda incidenței crescute și a riscurilor, sindromul rămâne insuficient înțeles. Lipsa unei reduceri a mortalității în ultimii cinci ani este îngrijorătoare. Sunt necesare strategii terapeutice și gestionarea complicațiilor.
Deși sindromul este cunoscut de peste 30 de ani, mecanismele sale și metodele de prevenție rămân neclare. Incidența afecțiunii a crescut ușor la ambele sexe, dar persistă și este mai ridicată la femei.
Aproximativ 2% dintre persoanele care se prezintă la spital cu simptome de infarct sunt diagnosticate cu această cardiomiopatie, însă experții estimează un procent mai ridicat din cauza dificultăților de diagnosticare.
Nu toate cazurile de sindrom sunt declanșate de pierderi emoționale, însă stresul poate afecta negativ sănătatea inimii.
