Situatia tensionata pe piața muncii din România: Doi din zece tineri nu studiază nici nu lucrează, doar 1% au job în timpul facultății

Analiza datelor Eurostat privind implicarea tinerilor din România în educație și pe piața muncii evidențiază o situație alarmantă. Având cea mai scăzută rată de participare concomitentă a studenților la studiile superioare și în câmpul muncii din Uniunea Europeană (1,19%) și cea mai ridicată rată NEET (19,4%), România se confruntă cu o criză structurală în tranziția tinerilor de la educație la ocupare, conform unui studiu comparativ amplu intitulat „Tranziția tinerilor români între sistemul educațional și piața muncii”, realizat de specialiștii Grupului de consultanță în politici publice (CPAG).

Studiul scoate în evidență o separare rigidă în România între ciclul educațional formal și experiența de pe piața muncii: 97% dintre tinerii din sistemul educațional formal nu participă la câmpul muncii, comparativ cu media UE de 71,4%.

Concluzii care provoacă îngrijorare: perspective negative pentru viitorul pe piața muncii

• România înregistrează cea mai redusă rată de implicare simultană a studenților în educație și în piața muncii din UE (1,2%), față de o medie europeană de 11,6% și rate ce depășesc 30% în Olanda și Islanda – plasând-o într-o categorie distinctă la nivel structural față de celelalte state membre.
• 97% dintre tinerii din învățământul formal sunt inactivi din punct de vedere economic, în comparație cu media UE de 71,4%, reflectând bariere instituționale și de reglementare ce împiedică combinarea studiilor cu activitatea profesională.
• România înregistrează cea mai ridicată rată NEET din UE, de 19,4%, afectând aproximativ 588.000 de tineri cu vârste între 15 și 29 de ani, aproape dublu față de media europeană de 11%.
• Femeile tinere sunt afectate disproporțional, reprezentând 63% din totalul NEET-urilor. Diferența de gen de 11,2 puncte procentuale depășește de peste cinci ori media UE și s-a adâncit din 2016, influențată în mare parte de responsabilitățile de îngrijire și de dezavantajele structurale din zonele rurale.
• Principalul tip de statut NEET în România este inactivitatea economică, nu șomajul activ: aproximativ 14 puncte procentuale sunt inactivi, iar doar 5,4 puncte procentuale caută activ un loc de muncă – indicând o descurajare profundă, mai degrabă decât o simplă lipsă de oportunități de angajare.
• Reintrarea pe piața muncii are bariere structurale: doar 1% dintre tinerii inactivi și 8% dintre tinerii șomeri realizează tranziția către un loc de muncă în fiecare trimestru – cele mai scăzute rate din UE, ceea ce favorizează menținerea ieșirii timpurii de pe piață.
• Părăsirea timpurie a școlii reprezintă principalul factor de risc pentru situația NEET: 24% dintre tinerii adulți nu dețin calificări secundare superioare, aproape dublu față de media OCDE, iar rata de absolvire a învățământului terțiar a scăzut între 2019 și 2024 – una dintre puținele regresii din țările OCDE. În rândul tinerelor cu studii secundare inferioare, rata NEET a crescut de la 28,8% în 2016 la 44,1% în 2024, contrar trendului UE, unde rata a scăzut de la 18,1% la 13,9%.
• Nemulțumirea salarială reprezintă principala barieră în ocuparea forței de muncă: 44% dintre tineri menționează salariile mici drept obstacol major, iar doar 27,5% consideră salariul lor adecvat în raport cu costul vieții.
• Emigrația agravează problema NEET în cadrul unui ciclu auto-întăritor: 66% dintre tineri manifestă intenții de emigrare, 28% plănuiesc să plece în următoarele 12 luni, iar cei mai vulnerabili sunt tinerii sub 25 de ani, din zone rurale și cu nivel de educație redus.
• Riscul NEET variază semnificativ în funcție de locație: România se apropie de mediile UE în orașele mari, unde rata bărbaților (4,5%) este sub media urbană a UE, însă în zonele rurale și suburbii, diferențele devin semnificative — femeile din mediul rural înregistrează o rată NEET de 34,8%, de 2,5 ori mai mare decât media UE pentru femei din mediul rural (14,2%), iar diferența de gen s-a menținut aproape de 15 puncte procentuale din 2016.
• Disparitățile regionale amplifică imaginea națională: București-Ilfov are cele mai mici rate (bărbați 6,4%, femei 12,4% în 2024), confirmând convergența urbană, în timp ce regiunile Sud-Est și Centru înregistrează rate NEET pentru femei de 37,7%, respectiv 32,7%, fiind printre cele mai ridicate din țară și în creștere. Ratele mai mici din Nord-Est, combinate cu cel mai mare decalaj între populația rezidentă și cea cu domiciliul, sugerează emigrarea tinerilor în afara țării, în loc de o reală ameliorare a condițiilor de pe piața muncii.

Perspectiva sumbră, reflectată în cifre

• Doar 1,2% dintre studenți activează în muncă în același timp cu studiile, poziționând România pe ultima poziție în UE. Media nordică depășește 30%.
• 97% dintre studenții din învățământul formal nu participă la câmpul muncii, comparativ cu media europeană de 71,4%.
• România are cea mai ridicată rată NEET, de 19,4%, pentru tinerii cu vârste între 15 și 29 de ani, care nu sunt implicați în muncă sau în programe de educație și formare profesională, dublu față de media europeană de 11%.
• Diferența de gen este acută: rata NEET în rândul femeilor ajunge la 25,2%, față de 14,0% în cazul bărbaților (media UE: 2 puncte procentuale). Femeile reprezintă 63% din totalul NEET.
• Subreprezentarea femeilor din mediul rural în ocuparea forței de muncă: rata de ocupare a femeilor din zonele rurale este de 44%, față de media UE de 65%. Rata NEET pentru femeile din mediul rural ajunge la 34,8%, de 2,5 ori mai mare decât media UE estimată pentru aceste zone (14,2%) și nu a înregistrat scădere din 2016.
• Părăsirea timpurie a școlii rămâne un factor determinant, cu 24% dintre NEET fără studii secundare superioare, față de media OECD de 13%. Rata NEET a femeilor cu educație redusă a crescut de la 28,8% la 44,1% între 2016 și 2024, contrar trendului european.
• Disparitățile regionale sunt severe: Sud-Est (37,7%) și Centru (32,7%) înregistrează cele mai mari rate NEET pentru femei, iar cele mai mici din Nord-Est, unde migrația tinerilor în afara țării alternează cu îmbunătățirea condițiilor de pe piața muncii, dar fără rezultate semnificative.

Interpretarea datelor principale

• Divizare strictă: sistemul educațional și piața muncii din România funcționează ca sfere aproape complet separate.
• Inactivitate, nu șomaj: 14% dintre tinerii NEET sunt inactivi; doar 5,4% caută activ un loc de muncă, indicând o încetare a căutării.
• Reintegrare aproape inexistentă: doar 1 din 100 de tineri inactivi obțin un loc de muncă în fiecare trimestru, ceea ce menține fenomenul de excludere timpurie din câmpul muncii.
• Nemulțumirea salarială reprezintă obstacolul major: 44% dintre tineri menționează salariile mici, iar doar 27,5% consideră salariul lor adecvat costului de viață.
• Emigrația ca soluție: 66% dintre tineri consideră că o experiență în străinătate ar îmbunătăți nivelul de trai, iar 28% plănuiesc plecarea în 12 luni.
• Locația devine o barieră structurală: România se apropie de medie în centre urbane mari, însă diferențele devin evidente în zonele rurale și suburbii.
• Este necesară o abordare regională țintită: resursele ar trebui direcționate prioritar către Sud-Est și Centru, iar avansurile în regiunile cu emigrare ridicată, precum Nord-Est, trebuie interpretate cu prudență.