Mulți părinți observă că unii copii, deși par să aibă o alimentație normală, rămân subponderali. Vom explica limitele care definesc subponderalitatea, diferența dintre o constituție „slabă genetic” și lipsa de greutate cauzată de boală, analizele necesare, și când este indicat un consult endocrinologic, pe baza celor mai recente date științifice.
Organizația Mondială a Sănătății estimează că 190 de milioane de tineri între 5 și 19 ani prezintă un indice de masă corporală (IMC) sub -2 DS față de media vârstei și sexului. În același timp, Centrul pentru Control și Prevenirea Bolilor (CDC) consideră subponderalitate un IMC sub percentila 5 pe curbele sale specifice pentru copiii cu vârste cuprinse între 2 și 19 ani. Pentru un stil de viață echilibrat și sănătos, crucial pentru tratarea sau prevenirea multor afecțiuni, este esențială o abordare holistică, care include o nutriție adecvată. O evaluare detaliată și o strategie personalizată sunt esențiale pentru a preveni întârzieri de dezvoltare și complicații asociate subponderalității, ținând cont atât de factori genetici, cât și de eventuale boli cronice sau tulburări de alimentație.
Cum poți identifica subponderalitatea?
Primul indiciu: curba de creștere și linia „–2”. Medicii înregistrează greutatea și înălțimea unui copil pe un grafic standard (OMS) cu mai multe linii paralele. Linia de jos, marcată „–2 DS” (două deviații standard sub medie), marchează pragul subponderalității. Dacă valoarea copilului se situează sub această linie, se consideră subponderal; dacă este sub linia „–3”, se consideră subponderal sever.
Exemplu concret: pentru o adolescentă de 14 ani și 1,60 m, un IMC sub aproximativ 41 kg (IMC ≈ 16) o plasează sub linia „–2”, deci subponderală.
Regula percentilei 5 (metoda CDC). Această metodă grafică, folosită în Statele Unite, se bazează pe percentile. Dacă IMC-ul copilului se află sub percentila 5, acesta este considerat subponderal. Practic, pe grafic se identifică linia etichetată „5%”; orice valoare sub ea necesită atenție.
„Faltering growth” – când creșterea se oprește
Importanța nu constă doar în poziția actuală pe curba de creștere, ci și în tendința evoluției în timp. O scădere a valorilor cu cel puțin o linie (≈ 1 DS) sau două percentile în 3-6 luni indică o „faltering growth”, adică organismul nu mai câștigă în greutate așa cum ar trebui. Acest semnal este un indiciu de a efectua analize și de a implementa un plan nutrițional.
De ce este importantă intervenția timpurie
La nivel global, efectele subponderalității la adolescenți pot include pubertate întârziată, menstruații neregulate și fragilitate osoasă pe termen lung, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății. O greutate insuficientă în anii de creștere poate reduce densitatea osoasă cu până la 10% și poate dubla riscul de fracturi la vârsta adultă, conform datelor din baza de date PubMed Central.
Ce pot face părinții, pas cu pas
- Cântăriți și măsurați copilul lunar; salvați datele într-un tabel sau o aplicație.
- Dacă valorile cad sub linia „–2” sau sub percentila 5, programați un consult medical, eventual cu un specialist în nutriție.
- Monitorizați evoluția: o scădere rapidă a greutății/IMC impune analize de sânge de bază (hemoleucogramă, fier, hormoni tiroidieni).
- În cazul în care evoluția rămâne staționară de peste 6 luni sau există o scădere rapidă, adăugați investigații pentru malabsorbție (anticorpi anti-gluten) și discutați despre un consult endocrinologic.
- Asigurați suport emoțional: presiunea de a avea o imagine corporală idealizată poate conduce la restricții alimentare; o comunicare deschisă și, dacă este necesar, psihoterapie previn complicațiile grave.
În concluzie: observați poziția și evoluția copilului pe graficul de creștere. Dacă se află sub linia „–2 DS” sau sub percentila 5, este important să interveniți, cu atât mai mult dacă există o tendință de scădere. O intervenție nutrițională și endocrinologică la timp protejează creșterea, oasele și starea psihologică pe termen lung.
Subponderalitate constituțională sau patologică?
Constitutional Thinness (CT) descrie adolescenții cu IMC scăzut, sănătoși, cu pubertate și parametri biologici normali. Aceștia au adesea o istorie familială de subponderalitate și nu prezintă simptome precum amenoree, anemie sau deficit de vitamine. În contrast, subponderalitatea patologică este adesea asociată cu oboseală, probleme digestive sau modificări hormonale. Anorexia nervoasă, de exemplu, presupune o teamă intensă de îngrășare și restricție alimentară severă, prezentând o mortalitate ridicată. De asemenea, este important să ținem cont de anxietate și depresie; astfel, ghidurile medicale recomandă un screening psihologic pentru adolescenții subponderali.
Semnalele de alarmă pentru cauze organice includ diaree cronică, dureri abdominale, febră sau istorie familială de boli autoimune. Aceste semnale impun explorări suplimentare medicale.
Evaluarea inițială include analize de sânge (hemoleucogramă, VSH/CRP, functii hepatice, renale, electroliți, urină), pentru a exclude infecții, anemii sau alte disfuncții organice. Se adaugă investigații hormonale (TSH, T4 liber) și dozarea IGF-1 daca există suspiciuni de afecțiuni tiroidiene sau deficit de hormon de creștere. Screeningul pentru boala celiacă prin anticorpi IgA anti-tTG este esențial pentru adolescenții care consumă gluten. În caz de diaree persistentă, sunt recomandate coprocultura, examinarea parazitologică și testul de absorbție a grăsimilor.
În cazuri severe, evaluarea densității minerale osoase, a vitaminei D și ecografia abdominală pot fi necesare, adaptat la simptome. Fiecare caz trebuie abordat individual, pe baza istoricului medical și examenului clinic.
Rolul endocrinologului: când este necesar un consult
Medicul pediatru recomandă consultul endocrinologic dacă:
- băiatul nu prezintă semne de pubertate până la 14 ani sau fata până la 13 ani;
- greutatea rămâne constant scăzută timp de 10 luni fără o cauză evidentă;
- curba de creștere coboară sub -2 DS sau traversează în jos două percentile;
- apar simptome hormonale: tahicardie, tremor (hipertiroidism) sau poliurie/polidipsie (diabet).
Endocrinologul poate solicita teste suplimentare și poate iniția terapie de substituție hormonală sau tratament pentru tulburări de pubertate. Evaluarea timpurie este esențială pentru a preveni osteopenia, tulburările de fertilitate și impactul psihologic al întârzierii dezvoltării sexuale.
Nutriție, stil de viață și suport psihologic
Pentru adolescenții sănătoși, dar subponderali, strategia nutrițională se concentrează pe creșterea aportului caloric prin mese regulate și gustări consistente, fără exces de zahăr simplu.
Alimentele bogate în grăsimi sănătoase (nuci, avocado, ulei de măsline), proteine și lactate integrale pot contribui la creșterea în greutate. În cazul unui apetit redus, se pot adăuga suplimente nutriționale. Activitatea fizică moderată (yoga, înot) stimulează apetitul și masa musculară, dar antrenamentele intense necesită un aport proteic suplimentar. Psihoterapia cognitiv-comportamentală este recomandată în cazuri de anxietate sau imagine corporală negativă. Obiectivul realist în creșterea în greutate este de 0.5-1 kg/lună, monitorizat permanent de medic și nutriționist.
