Deținut de ruși în 2022, Igor a îndurat un adevărat calvar în închisorile rusești. Bătut zilnic, a rămas cu sechele grave după cele șapte luni de captivitate. „Există suferințe mult mai mari decât tortura”, a declarat el, citat de La Libre.
După ce a fost transferat între 12 centre de detenție rusești, Igor Platonov afirmă ferm: „Nu voi mai fi niciodată la fel”. Eliberat la sfârșitul lunii noiembrie 2022, soldatului ucrainean i-a luat timp să vorbească despre chinurile prin care a trecut, într-un amplu interviu acordat unui ziar olandez.
Totul a început în orașul Mariupol, după o cruntă confruntare armată, când Igor a fost capturat în 2022. În momentul predării, încă mai spera că rușii vor respecta Convenția de la Geneva privind prizonierii de război. Primele impresii l-au făcut să creadă în bunăvoință. Soldații inamici au părut înțelegători și i-au oferit chiar o țigară. Însă iluzia s-a risipit rapid.
Odată urcat în autobuzul care îl transporta spre închisoare, i-au fost confiscate toate bunurile de valoare.
„Au luat totul: aur, cruciulițe, verighete. A fost o experiență umilitoare. Ne-au dus la temuta închisoare Olenivka, lângă Donețk. „Acolo am fost obligați să ne dezbrăcăm complet și să fim supuși unei percheziții corporale complete”, a relatat el pentru jurnaliști.
Tortura? „Nu e cea mai rea parte”, spune rănitul soldat ucrainean
Deși i s-a sugerat că va fi eliberat rapid într-un schimb de prizonieri, Igor a realizat repede că acest lucru nu se va întâmpla. Transferurile de la o închisoare la alta se desfășurau întotdeauna în aceleași condiții degradante: cu ochii acoperiți „foarte strâns” cu bandă adezivă, ceea ce îi provoca migrene intense, cu mâinile legate la spate și aruncat în spațiul din spate al unui camion „ca niște vite”.
Ajuns la destinație, situația se agrava. „Nu știi ce te așteaptă. Cazi la pământ și ești atacat imediat”, a povestit el. „Te lovesc cu bâte, paturi de puști, bastoane și îți strigă să mergi, dar nu știi încotro. Durere insuportabilă. Dacă cazi, te bat și mai rău. Cei care rămân la pământ sunt bătuți până la epuizare.”
Toate acestea fac parte dintr-un ritual rusesc numit „priyomka”, despre care Biroul raportului special al ONU pentru drepturile omului afirmă că implică bătăi prelungite și sălbatice.
Igor a suferit acest ritual de fiecare dată când era adus într-un nou centru de detenție.
A suferit sechele grave. „Mi-am pierdut toți dinții”, exemplifică el. Printre leziunile sale se numără fracturi la vertebre, coaste, maxilar și piciorul drept.
Dar pentru el, cele mai cumplite aspecte ale prizonieratului erau umilințele zilnice. Întemnițările erau obligate să imite sunetele unei găini, să cânte cântece pentru amuzamentul paznicilor, să alerge goi într-un șir.
„La Kursk, trebuia să dansăm pentru a-i distra pe gardieni. Toți, inclusiv răniții. Aceia care cădeau erau bătuți cu cruzime. Acolo am fost bătut foarte rău”, a continuat el, menționând și faptul că a fost ras cu cruzime și că i s-au smuls bucăți de piele.
Paznicii ruși, numiți „monștri din iad”
După acte de cruzime, urmau interogatoriile, și acolo era torturat. De asemenea, era conectat la un detector de minciuni.
După șapte luni de coșmar, i s-a spus că va fi eliberat. Nu credea. I s-a mai spus asta de multe ori, doar pentru a-i da speranțe false și a-i face captivitatea și mai grea. Dar când violențele au devenit mai rare, a început să creadă că eliberarea e posibilă. Rușii au încercat, de parcă, să ascundă brutalitatea. Vedea o rază de lumină la capătul tunelului.
La sfârșitul lunii noiembrie 2022, a venit în sfârșit eliberarea. A avut loc schimbul de prizonieri. Igor era liber. Deși își recapătă viața, nu mai poate fi la fel și povestește că nu mai poate avea încredere în oameni. Ura pe care o simte față de torționarii săi îl macină profund.
„Nu sunt oameni. Oamenii nu fac așa ceva. Sunt creaturi ale iadului.”
