Statuia colosală a lui Constantin cel Mare din Roma, dedicată primului împărat creștin, și durata expunerii sale

Până la sfârșitul acestui an, pelerinii și vizitatorii pot admira o replică a monumentului colosal al lui Constantin cel Mare, primul împărat roman creștin. Aceasta poate fi vizitată la Roma, în apropierea Muzeului Capitolin. Conform TurismoRoma, statuia reprezintă o copie la scară naturală 1:1, realizată în baza cercetărilor istorice și expusă în grădina Villa Caffarelli.

Sculptura a fost realizată în conformitate cu surse epigrafice și pe baza a nouă fragmente originale, păstrate până în prezent – capul, brațul drept, mâna dreaptă, încheietura, genunchiul drept, fluierul piciorului drept, talpa dreaptă, piciorul stâng, toate aflate în curtea Palazzo dei Conservatori. Acestea provin din Colosul original al împăratului, sculptat între anii 312 și 315 d.Hr.

Reproducerea statuii, cu o înălțime de 13 metri, îl ilustrează pe împăratul Constantin cel Mare în postura zeului Jupiter, îmbrăcat într-o togă aurie, așezat pe un tron, ținând globul în mâna stângă și sceptrul în mâna dreaptă. Accesul la curtea în care este expusă statuia este gratuit, programul fiind între orele 9:30 – 18:30. Exponatul va fi disponibil până pe 31 decembrie 2025. Anterior, a fost realizat un alt colos din bronz, înalt de 12 metri, dedicat împăratului, sculptat în anul 326 d.Hr. Fragmentele statuii, inclusiv capul, sunt expuse la Muzeul Capitolin, unde vizitarea se face contra cost (începând de la 22 euro).

Pentru realizarea sculpturii, fiecare fragment a fost digitalizat în 3D și plasat într-un model virtual pentru a recrea statuia în forma sa originală, așa cum era reprezentată pe monede. Specialiștii ambientali susțin că ar fi fost inspirată de Statuia lui Zeus din Olimp, creată de Fidias în secolul al V-lea î.Hr., sau că ar fi fost o copie a unei statui a împăratului Claudius.

După crearea modelului digital, s-a trecut la reconstrucția fizică utilizând marmură, rășină, poliuretan, pulbere de marmură, foiță de aur și ipsos, inclusiv componentele lipsă, pierdute de-a lungul timpului. Pentru reducerea costurilor, s-au folosit materiale ce imită marmura și bronzul. Structura internă inițială, realizată din cărămidă, lemn și bare metalice, a fost ulterior înlocuită cu aluminiu, pentru o asamblare și demontare ușoară.

Constantin cel Mare s-a născut în actuala Serbia

Potrivit Britannica, Constantin cel Mare a fost primul împărat roman creștin. S-a născut pe 27 februarie, în anul 280 d.Hr., în orașul de azi Nis (Serbia), fiind fiul ofițerului roman Flavius Valerius Constantinus și al Elenei. În 293, tatăl său a fost promovat la rangul de Cezar, primind titulatura de Constantius I Chlorus.

Acesta a servit sub împăratul cu titlul de Augustus, Maximian din Imperiul Roman de Apus. La acea vreme, imperiul era condus conform sistemului de tetrarchie format din doi Augusti și doi Cezari. Cezarii erau succesorii principali. În vest, domneau un August și un Cezar, iar în est, un alt August și un alt Cezar.

În 289, Constantius s-a separat de Elena și s-a căsătorit cu fiica vitregă a lui Maximian. Constantin, fiul lor, a crescut la curtea împăratului Dioclețian din Nicomedia (numele actual din Turcia). Aici a cunoscut episcopul Eusebius din Cezareea.

Primii ani ai vieții lui Constantin cel Mare

Educat după cele mai înalte standarde ale vremurilor, Constantin vorbea mai mult limba latină decât greaca în copilărie. În 305, după abdicarea împăraților Dioclețian și Maximian, pe tron au urcat Galerius și Constantius. Titlurile de Cezar au fost atribuite lui Galerius Maximianus în Est și lui Flavius Valerius Severus în Vest.

Pentru a se alătura tatălui său în Gesoriacum (actualul Boulogne), a traversat în Britania și a luat parte la campanii militare. Tatăl său a decedat în 306, la Eboracum (actualul York). Constantin a fost proclamat împărat de armata sa și a inițiat o serie de conflicte civile cu Maxentiu, fiul lui Maximian, care se răzvrătea în Roma, revendicând tronul.

Maxentiu l-a înlăturat pe Severus, care fusese proclamat împărat de Galerius, și l-a înlocuit cu Licinius. Când Maximian a fost respins și de fiul său, s-a alăturat lui Constantin în Galia, dar ulterior a fost trădat. În 310, s-a sinucis (potrivit altor surse, a fost ucis). În 307, Constantin a avut o a doua soție, fiica lui Maximian, pe nume Fausta.

Bătălia de la Podul Milvius

În 312, Constantin a invadat Italia pentru a-l învinge pe Maxentiu la Podul Milvius, lângă Roma. Conform legendelor, acesta ar fi văzut o cruce pe cer și inscripția în latină „In hoc signo vinces” („prin acest semn vei învinge”). După ce i-a visat pe Iisus Hristos, care i-a dat instrucțiuni, împăratul a ordonat soldaților să își picteze semnele X și P pe scuturi – simbolul Chi Ro, monograma lui Hristos.

Picturile cu Constantin implicat în Bătălia de la Podul Milvius pot fi admirate la Muzeul Vaticanului. Acestea au fost realizate de asistenți ai lui Rafael (printre care și Giulio Romano, în perioada 1520 – 1524).

Văzând scuturile pictate cu monograma lui Hristos, Maxentiu s-ar fi înfuriat și ar fi căzut în râul Tiber, pierzând viața. Constantin a obținut victoria și a devenit împăratul întregului Imperiu Roman de Vest, în timp ce Licinius a rămas conducătorul Imperiului Roman de Est, după ce l-a învins pe Maximinus.

În 324, Constantin l-a învins pe Licinius și a devenit singurul împărat al întregului Imperiu Roman. În acest moment, a numit orașul Bizanț după numele său, Constantinopol, pe care l-a consolidat și extins în 330, redenumindu-l „A Doua Romă”.

După trei secole de persecuții, creștinismul a fost recunoscut oficial în Imperiul Roman

Constantin a fost primul împărat roman care a recunoscut în mod oficial religia creștină, odată cu victoria asupra lui Maxentiu. În 313, după discuția cu Licinius la Mediolanum, a fost emis Edictul de la Milano, care declara creștinismul o religie tolerată în imperiu, după trei secole de persecuții. Romanii creștini și-au recăpătat proprietățile confiscate, însă el a continuat să susțină cultul roman politeist până la sfârșitul vieții.

În 325, a fost convocat Consiliul de la Niceea, unde s-a dezbătut natura Sfintei Treimi și controversele legate de Arianism, susținut de Arius din Alexandria. Arie a fost criticat pentru afirmația că Dumnezeul Fiul nu este de aceeași natură cu Dumnezeul Tatăl, ci a fost creat.

Chiar dacă Crezul a fost oficializat și s-au stabilit reguli canonice, Arianismul a persistat în regatele germanice. În 326, mama împăratului, Elena, a făcut pelerinaj în Țara Sfântă, unde s-ar fi descoperit Crucea pe care s-a răstignit Mântuitorul. A fost inițiată construcția Bisericii Sfântului Mormânt din Ierusalim și a unei biserici la Betleem, locul nașterii lui Iisus.

Împăratul roman care s-a botezat pe patul de moarte

La Constantinopol, Constantin a pus temelii pentru viitoarea Catedrala Hagia Sofia, precum și pentru Biserica Apostolilor. La Roma, construcția Bisericii Sfântul Petru a început după anul 320. În alte localități precum Trier, Cirta, Nicomedia, Antiohia, Gaza, Aquileia și Alexandria, au fost ridicate numeroase alte lăcașuri de cult.

Constantin și-ar fi dorit să fie botezat în râul Iordan, însă nu a avut această oportunitate. În 337, în timpul unei campanii împotriva Persia, s-a îmbolnăvit la Helenopolis și a fost transportat lângă Nicomedia, unde a primit botezul. Hainele imperiale au fost înlocuite cu o robă albă de neofit. A decedat pe 22 mai, în localitatea Ancyrona, lângă Nicomedia, la vârsta de 65 de ani. Rămășițele sale au fost înmormântate la Constantinopol, în Biserica Sfinților Apostoli, demolată ulterior de otomani în 1461. Resturile împăratului s-au pierdut, iar pe locul bisericii se află Moscheea Fatih.

Autorul recomandă:  Motivul pentru care turiștii lasă CARTOFI la mormântul regelui Frederic al II-lea al Prusiei, un adept al iluminismului radical care a influențat lumea