Principalul beneficiar al acestei crize artificiale, favorizate de stat, va fi chiar statul, care va obține venituri mai mari din prețurile mari la gaze, comparativ cu cele mici. Cel mai important, acesta are cadrul ideal pentru a putea arunca vina pe alte entități, fiind un aspect frecvent folosit de conducătorii României din ultimii 35 de ani.
„Piața angro de gaze traversează una dintre cele mai atipice perioade din ultimii ani: lipsa ofertelor, volatilitate artificial redusă, dar și creștere a temerilor în rândul furnizorilor.
Contextul sugerează o singură realitate: actorii deținători de gaz preferă să nu fie vândute, până când se va oficializa liberalizarea pieței la data de 1 aprilie 2026. Acest comportament justificat are explicații economice clare și implică consecințe grave pentru întregul ecosistem energetic.
Absenteța ofertelor nu este o întâmplare. Pe Bursa Română de Mărfuri și în piața bilaterală vizibilă, volumele disponibilizate sunt reduse. Deși producția internă este stabilă, iar nivelul importurilor rămâne controlabil, piața angro pare să fie „înghețată”, conform asociației.
„O piață matură funcționează pe baza lichidității: tranzacții frecvente, transparență, prețuri de referință și o distribuție echitabilă a puterii. În România, situația diferă:
- Cu cât sunt mai reduse ofertele pe bursă, cu atât prețurile devin mai puțin transparente.
- Fără lichiditate, furnizorii și consumatorii nu pot achiziționa volume și nu pot propune oferte, ceea ce limitează concurența.
- Companiile mari păstrează un avantaj informațional și comercial: știu exact când și la ce preț vor vinde, în timp ce ceilalți doar ghicesc.
Astfel, lipsa ofertelor devine un instrument strategic — nu doar consecința contextului, ci și un mod de a menține controlul asupra pieței”, explicația fiind oferită de asociație.
„Dincolo de strategia de piață, există o logică economică solidă: valoarea opțiunilor de amânare a vânzării. În piețele volatile, a nu acționa poate fi cea mai profitabilă decizie. Aceasta induce panică printre furnizori, temându-se de momentul în care trebuie să asigure gazele clienților fără a le avea, generând o criză artificială și justificând disponibilitatea de a plăti orice sumă pentru gaze.
Așteptările alimentate de lipsa unei poziții ferme a autorităților, precum și discursurile care recomandă păstrarea plafonului (ex. Consiliul Fiscal), în contextul recentelor intervenții ale statului precum plafonări retroactive, taxe pe profit retroactive, obligații de tranzacționare, determină o precauție crescută. Orice semnal politic privind o posibilă reintroducere a plafonului îi determină pe operatori să adopte strategii defensive: „Dacă se impune un nou preț, de ce să vând acum?””, subliniază asociația.
Statul menține piața gazelor într-o stare de incertitudine, iar această situație va determina creșterea prețurilor: lipsa unei pregătiri corespunzătoare pentru liberalizare și deciziile inconsistente ale autorităților împing România spre o criză artificială a resurselor de gaz, afirmă președintele asociației, Dumitru Chisăliță, expert recunoscut în domeniul gazelor naturale.
„Piața angro de gaze din România nu este blocată din cauza resurselor sau a producătorilor, ci din cauza inacțiunii și impredictibilității statului. În timp ce producătorii și importatorii evită să ofere oferte, furnizorii se confruntă cu o piață lipsită de lichiditate, iar prețurile încep să crească — nu din motive de piață, ci din cauza vidului de acțiune.
Chiar dacă resursele sunt disponibile, piața devine vulnerabilă din trei motive principale:
- Furnizorii nu au posibilitatea să achiziționeze gaze, fiind nevoiți să le cumpere la cele mai scumpe prețuri, de ultim moment. Alternativ, pot face importuri riscante, cu riscul de a bloca vânzarea resurselor interne, cu impact economic semnificativ asupra României (ex. situația din 2016).
- Piața angro nu evidențiază un preț real, generând anxietate și supraîncărcare pe lanțul de aprovizionare.
- Intervențiile bruște ale statului determină o teamă suplimentară în rândul producătorilor și importatorilor, descurajând ofertele.
Prin urmare, statul, prin semnalele de impredictibilitate și lipsa de acțiune, a dezechilibrat piața, iar creșterea prețurilor este o consecință secundară. Toate aceste riscuri sunt generate administrativ, nu economic.
Nu liberalizarea va provoaca creșterea prețurilor la gaze. Statul va face acest lucru — din cauza lipsei de pregătire, incoerenței și lipsei unei direcții clare,” încheie Chisăliță.
Deja existente oferte cu prețuri ridicate la gaze pentru perioada post-plafonare
Începând cu 1 aprilie, plafonul de preț pentru gaze destinate populației va fi eliminat, iar gazele vor fi comercializate la prețul de piață. Această liberalizare va accentua scumpirea și se va reflecta în facturi peste un an, dacă prețurile din ofertele actuale pentru perioada de după liberalizare nu vor suferi scăderi, conform estimărilor recente. Situația actuală este detaliată în textul de mai jos:
