România a fost, până la mijlocul anilor 2000, singura unitate de producție a diamantelor sintetice din Europa de Sud-Est. Înființată în secret de către Nicolae Ceaușescu în anul 1974, fabrica a „importat” tehnologii din state dezvoltate cu ajutorul agenților de spionaj români, conform informațiilor publicate de Departamentul Național de Informații.
Unitatea de producție a diamantelor sintetice din bulevardul Timișoara din Capitală a fost denumită „RAMI Dacia”. La fel ca în multe alte cazuri, ideea fabricării de diamante sintetice a apărut din necesitatea industriei locale. Metroul, Canalul Dunăre-Marea Neagră, construcția blocurilor și ulterior, Casa Poporului, solicitau echipamente performante pentru tăierea și prelucrarea materialelor dure. În plus, diamantele sintetice erau folosite și în activitatea de foraj pentru petrol și gaze naturale.
Cum a reușit Ceaușescu să obțină tehnologia Occidentală?
În anii 60–70, Nicolae Ceaușescu avea o obsesie pentru autonomia economică a României. Liderul își dorea ca țara să producă intern toate resursele strategice, inclusiv diamantele sintetice, esențiale pentru scule industriale de precizie, unelte de tăiere și echipamente militare. Problema era că tehnologia provenea din companii occidentale care nu o comercializau țărilor din blocul comunist. O relatre a fost făcută de Ion Mihai Pacepa, șeful Direcției de Informații Externe, în cartea sa de memorii „Orizonturi Roșii”. Aceasta descrie modul în care Nicolae Ceaușescu a acționat pentru a crea propria fabrică de diamante sintetice.
Astfel, în 1974, Ceaușescu a orders șefului DIE să „obțină prin orice metode” tehnologia și echipamentele necesare pentru producția de diamante în România. În realitate, „furtul de diamante sintetice” se refera la un furt de secrete industriale. Conform documentelor din arhivele Securității, agenții români au furat schițe, mostre, cataloage și echipamente din Belgia, Olanda și Suedia.
Pacepa a „copiat diamantele” din cauza obsesiei lui Ceaușescu
Dorinta Leadership-ului român de a avea propria unitate de prelucrare a pietrelor prețioase a dus la o relație de apropiere cu Jean Bedel Bokassa, președintele Republicii Centrafricane. În 1975, Ceaușescu l-a invitat pe Bokassa într-o vizită oficială la București, unde agenți ai DIE au introdus în anturaj o româncă frumoasă, Gabriela, pentru a-l convinge să concesioneze câteva mine de exploatare a diamantelor. După unele săptămâni de la vizită, la cererea lui Bokassa, aceasta a fost trimisă cu unul dintre avioanele private ale lui Ceaușescu în Africa. Acolo, ea a devenit Gabriela Bokassa și a exercitat presiuni asupra soțului pentru concesionarea unei mine de diamante către Guvernul român. Bokassa a făcut un schimb neașteptat: 10% din producția de diamante a țării în schimbul Gabrielei.
Un alt episod remarcabil relatat de Pacepa implică reacția Elenei Ceaușescu la primele mostre de diamante. Conform memoriilor generalului, aceasta „a rămas uimită și a cerut ca, pentru aniversarea celor șaizeci de ani de la nașterea lui Ceaușescu, pe 26 ianuarie 1978, să fie umplut cu diamante sintetice un borcan imens”. Fabrica a onorat această solicitare și a livrat un borcan cu peste 10 kilograme de diamante, care a fost expus pe biroul lui Ceaușescu câteva zile.
De la apogeu la disponibilizări
În perioada de maximă prosperitate, în anii 80, se produceau anual 10 milioane de carate, iar la jumătatea deceniului s-a atins vârful de 20 de milioane de carate, cu o valoare de 12 dolari per carat. Astfel, veniturile din exporturi depășeau 240 de milioane de dolari anual. Profitabilitatea fabricii a scăzut în finalul regimului, când Ceaușescu s-a preocupat să achite datoriile externe ale țării.
Producția prestigioasă de odinioară a fost privatizată în 2006, când 70% din cifra de afaceri provenea din fabricarea diamantelor și restul din produsele abrazive. O parte din spații au fost închiriate, în timp ce angajații au fost disponibilizați și utilajele de milioane de euro au fost vândute ca fier vechi. Pe terenul fostei fabrici a fost deschis, în 2011, un parc de distracții, care însă a fost închis după trei ani.
RECOMANDAREA AUTORULUI:
IMAGINI NEOBIȘNUITE. Luxul familiei Ceaușescu, impresionant și la peste 35 de ani. Fotografiile cu „Robinetele de aur” și vedete ale Revoluției
