În era inteligenței artificiale, o studentă a semnalat o problemă gravă în educație, devenind virală. A cerut rambursarea taxelor de studiu, descoperind că profesorul ei utiliza ChatGPT pentru a crea materialele de curs. Acest lucru nu ar fi fost problematic dacă respectivele cursuri nu ar fi fost pline de greșeli gramaticale, conținut neconsecvent și imagini aparent generate aleatoriu.
Incidentul a fost relatat într-un articol, iar reacțiile au fost diverse: de la susținerea studentei și cereri de responsabilitate la voci care apără utilizarea AI ca instrument didactic. Însă, care este granița dintre inovație și neglijență în educație?
Conform relatărilor, studenta a observat erori evidente în prezentările profesorului. Unele texte prezentau formulări ciudate, caracteristice generărilor automate, altele aveau greșeli de punctuație și exprimare nefirească. De asemenea, imaginile din prezentări păreau neadaptate logic sau irrelevant pentru subiectele discutate.
„Era clar că nu exista efort uman. Nimic nu avea sens și slide-urile păreau create rapid de un AI care nu înțelegea contextul”, a declarat studenta, conform sursei citate. Momentul crucial a venit când, din curiozitate, a introdus o parte din material în ChatGPT și a primit un răspuns aproape identic cu materialul folosit la curs. A urmat o plângere oficială.
Dacă plătiți taxe substanțiale anuale pentru o educație de calitate, este justificat ca un profesor să predea texte generate de AI needitate sau validate? Dincolo de nemulțumirea studentei, cazul ridică o dezbatere mai largă asupra eticii și limitelor utilizării inteligenței artificiale în procesul didactic.
Profesori și ChatGPT: între instrument util și scurtătură comodă
Utilizarea ChatGPT în educație nu este neapărat problematică. Multi profesori folosesc inteligența artificială pentru tareas precum brainstorming, generarea de idei, revizuirea textelor sau chiar traducere. Însă, când AI devine singura sursă de conținut didactic, fără intervenție umană, apare o problemă majoră de responsabilitate profesională.
Un profesor universitar nu este doar un purtător de informații, ci un formator de opinii, un ghid și un critic. Abandonând acest rol în favoarea unei mașini care generează texte la comandă, scade nu doar calitatea procesului educațional, ci și încrederea elevilor în instituție.
În plus, erorile de exprimare și lipsa de coerență din materiale pot duce la neînțelegeri sau chiar la dezinformare. Studenții nu vin la cursuri doar pentru informații generale, ci pentru structură, claritate și interacțiune umană.
Ce se întâmplă în continuare: o reevaluare a rolului AI în universități?
Incidentul studentei nu este izolat. Din ce în ce mai multe voci academice semnalează necesitatea unei reglementări a utilizării AI în educație, nu pentru a o interzice, ci pentru a o integra responsabil.
Un profesor ar putea folosi ChatGPT pentru un prim draft, însă este responsabilitatea sa să revizuiască, să completeze și să adapteze materialul la public și la specificul disciplinei. Fără acest pas, învățământul devine un text incomplet și lipsit de sens.
Pe termen lung, universitățile ar putea stabili politici de transparență, informând explicit despre utilizarea AI în procesul didactic. La fel cum elevii trebuie să evite plagiatul, profesorii trebuie să își asume responsabilitatea pentru conținutul oferit.
Pentru studenți, acest caz demonstrează importanța criticității. Dacă aveți îndoieli legate de calitatea unui curs, cercetați, puneți întrebări și solicitați clarificări. Educația este un proces bilateral, iar studentul are dreptul să primească o predare corectă și responsabilă.
