„Ministerul urmărește gândurile dumneavoastră!”, scrie profesorul de istorie Andrei Avram, într-un editorial publicat de un cotidian online. El comentează declarațiile recente ale ministrului Educației, Daniel David. „Dacă primiți plată pentru opt ore, petreceți opt ore în școală, nu doar orele de predare”, a spus ministrul, care ulterior și-a precizat afirmația.
Mulți profesori au avut încredere în noul ministru al Educației și Cercetării. Cu toate acestea, ultimele declarații sunt deconcertante și contribuie la diminuarea încrederii inițiale.
Ministrul insistă asupra necesității ca profesorii să petreacă opt ore pe zi în școli. El susține că acest lucru va spori calitatea procesului educațional și va rezolva numeroase probleme.
„Revenirea la stereotipuri vechi”
Susținerea că profesorii ar trebui să muncească mai mult pentru salarii mai bune sugerează, implicit, că actuala remunerație este proporțională cu munca depusă.
Aceste afirmații reprezintă o regresie la vechile stereotipuri legate de profesia didactică. Auzim astfel de afirmații în discursuri critice la adresa profesorilor: că aceștia muncesc prea puțin, că vacanțele sunt prea lungi, că în sistemul educațional intră doar elevi neperformanți, incapabili să se descurce în alte domenii.
Toate acestea sunt promovate la nivel înalt, chiar dacă sunt prezentate cu o aparentă științificitate, în „interesul superior” al sistemului educațional.
Se ignoră lipsa de infrastructură a multor școli. Se vorbește despre formarea profesorilor și despre utilizarea bibliotecilor școlare. Pare că se referă la un alt sistem educațional, diferit de cel existent: unul supraaglomerat, unde luptele pentru resurse sunt frecvente, cu școli unde elevii pot fi nevoiți să studieze în trei schimburi, unde consultațiile cu părinții se desfășoară pe holuri din cauză de spațiu insuficient, cu bibliotecile constituite doar formal, unde se depozitează materiale vechi în detrimentul cărților de specialitate utile formării cadrelor didactice.
„Ce înseamnă dedicarea minții profesorilor școlii?”
Unde ar trebui să petreacă profesorii opt ore pe zi în școli? Pe holuri?
Câtă muncă ar trebui să depună un profesor debutant pentru un salariu lunar de sub 4000 de lei?
Ulterior, ministrul a încercat o reajustare a mesajului. Recunoscând lipsa condițiilor adecvate în unele școli, el a arătat că își dorește ca „mintea profesorilor să fie dedicată școlii și elevilor măcar timp de opt ore pentru care suntem plătiți zilnic” (subl.m.).
Așadar, dragi profesori, fiți conștienți de cum vă gândiți, măcar în cele opt ore pe care ar trebui să le petreceți în școli. Ministerul urmărește gândurile dumneavoastră!
Mulți ne așteptăm să găsim în ministru o persoană cu competențe științifice. Cu toate acestea, ce înseamnă dedicarea minții profesorilor școlii? Cum poate fi monitorizată această dedicare? Cum poate ajuta la creșterea calității educației? Se așteaptă o declarație personală a profesorilor prin care aceștia să își asume o anumită paradigmă?
„Decidenții nu înțeleg esența ultimelor evenimente”
Ce spune psihologia despre o astfel de abordare? Istoria ne amintește mai mult de o atitudine autoritară decât de una profesională a căutării unor soluții viabile .
O altă idee discutată în spațiul public este creșterea normelor de predare ale profesorilor. A refuza să respecte promisiunile care au condus la încetarea grevei, dar a propune o creștere a normelor de predare demonstrează că declarațiile despre îmbunătățirea situației profesorilor sunt simple fraze politice, că decidenții nu înțeleg evenimentele recente.
Care sunt problemele persistente pentru cadrele didactice?
Salariile profesorilor sunt încă foarte mici. Tinerii profesori nu își pot permite o familie cu astfel de venituri.
Pe lângă opt ore zilnice de prezență la școală, creșterea normelor didactice ar periclita orice reformă a sistemului educațional. Acest lucru nu poate fi făcut fără ca absolvenții bine pregătiți să aleagă cariera didactică.
În loc să se atraga resurse valoroase, se preferă o soluție pe termen scurt, supralicitând profesorii deja saturați de volumul de muncă. Aceasta nu este o reformă, ci o contrareformă, un semn de lipsă de respect față de profesori, din ultimele decenii.
Se recunoaște nevoia de a îmbunătăți statutul profesorilor, dar nu pare că cineva dorește cu adevărat acest lucru. Profesia didactică este încă lipsită de prestigiu. Atitudinea societății față de profesori este încă negativă, greu de modificat. Distanța dintre atitudinea paternalistă de tipul „săracii profesori” și agresivitatea de tipul „sunt plătiți prea mult pentru munca pe care (nu) o depun”, este mică.
Astfel de mesaje mă fac să reflectez. Încep să mă îndoiesc dacă locul meu este în acest sistem, dacă vreau să practic până la pensie o profesie atât de atacată și neglijată.
M-am săturat să muncesc pe datorie, să sper mereu că promisiunile vor fi onorate și că voi fi remunerat în funcție de efortul depus.
Așadar, vreți să predăm mai mult, ne vreți opt ore pe zi la școală. Lăsați-ne, măcar, să alegem ce gândim în timpul liber.
