Specialiști din Suedia, Statele Unite și Olanda au studiat izotopii din mai mulți dinți de mosasaur proveniți din situri din Dakota de Nord, confirmând că aceste reptile marine antice puteau trăi și în medii acvatice dulci.
Analizând caracteristicile unui dinte descoperit într-o câmpie inundabilă din interiorul continentului, s-a stabilit că aparținea unui grup de mosasauri care ar fi putut atinge o lungime de aproximativ 11 metri, conform ScienceAlert.
Un element nou de pericol
Această descoperire adaugă un element terifiant suplimentar: dinozaurii însetați de sânge trebuie să fi fost în alertă nu doar din cauza pericolelor terestre, ci și din cauza prădătorilor de dimensiunea unui autobuz care atacau din apă.
„Dimensiunea animalului indică faptul că putea rivaliza cu cele mai mari orci ucigașe, transformându-l într-un prădător remarcabil de frecvent în zonele riverane care nu erau anterior asociate cu astfel de reptile marine uriașe”, explică Per Ahlberg, paleontolog vertebrat la Universitatea Uppsala din Suedia.
Mosasaurii erau reptile acvatice carnivore care au trăit în ultima fază a perioadei Cretacice. În timp ce unele specii erau de dimensiuni reduse, majoritatea aveau talie uriașă, ceea ce le-a permis să domine oceanele preistorice timp de milioane de ani.
Descoperirea „instinctivă” a paleontologilor
Deosebit de surprinzător a fost faptul că, în 2022, paleontologii au descoperit un dinte de mosasaur într-o câmpie inundabilă din interiorul continentului, alături de un dinte de Tyrannosaurus rex și o mandibulă de crocodil. Oare proprietarul său originar trăia acolo, în mediul de apă dulce, sau a fost adus de valurile oceanului?
Pentru a clarifica, specialiștii au realizat o analiză izotopică a smalțului dintelui și au comparat rezultatele cu semnături din alte fosile, inclusiv dinți de rechin și amoniți.
Izotopii reprezintă variante diferite ale elementelor, identificate prin numărul de neutroni: studiind raporturile lor, se pot descoperi alimentația și mediul de viață al unui animal.
În cazul de față, cercetătorii au analizat raporturile dintre izotopii de oxigen, stronțiu și carbon.
Oxigenul, de exemplu, este foarte util pentru a diferenția mediile de apă sărată de cele de apă dulce: izotopul mai ușor, 16O, se evaporă mai repede din ocean și formează precipitații, astfel că mediile de apă dulce conțin în proporție mai mare 16O și mai puțin izotopul mai greu, 18O, comparativ cu apa maritimă.
Mediul preferat al mosasaurului
Și, într-adevăr, semnătura izotopilor de oxigen și stronțiu din dintele de mosasaur a indicat că animalul era bine adaptat mediului de apă dulce.
„Atunci când am examinat două dinți suplimentari de mosasaur descoperiți în apropiere, în situri mai vechi din Dakota de Nord, am identificat semnături similare de apă dulce”, afirmă Melanie During, paleontolog la Uppsala.
„Aceste analize confirmă că mosasaurii au trăit în zone riverane în ultimul milion de ani înainte de extincție.”
Raportul izotopilor de carbon a întărit această ipoteză, adăugând un detaliu înspăimântător: acest monstru acvatic nu evita să consume și dinozauri.
„Izotopii de carbon din dentiție indică, în general, ce a mâncat animalul”, explică During.
„Mulți mosasauri au valori scăzute de 13C, deoarece se scufundă adânc. În schimb, dinții mosasaurului descoperit împreună cu cei de T. rex, au o valoare mai ridicată de 13C decât toți ceilalți mosasauri, dinozauri și crocodili cunoscuți, sugerând că uneori se hrăneau cu dinozauri înecați și nu se scufundau adânc în apă.”
Specialiștii consideră că trecerea de la mediile de apă sărată la cele de apă dulce ar fi fost o adaptare târzie a mosasaurilor, apărută în ultimul milion de ani înainte de evenimentul de extincție care i-a distrus împreună cu dinozaurii.
Studiul a fost publicat în revista BMC Zoology.
