Adrian Dobrescu provine din Dâmbovița. A absolvit sociologia, însă nu și-a găsit un loc de muncă imediat după facultate. A considerat că nu este o urgență, poate aștepta câteva luni, căutând oportunități. După șase luni, totuși, nu a reușit să obțină un post în domeniul său de pregătire. În cele din urmă, s-a angajat ca vânzător într-un supermarket. Printre colegi are doi ingineri și un silvicultor.
În România, aproape 20% dintre angajați afirmă că sunt supracalificați pentru poziția lor. Graficul de mai jos prezintă această situație.
Rata de supracalificare pentru absolvenții de studii superioare în Uniunea Europeană în 2024 este de 23%. Cele mai scăzute procente se înregistrează în Luxemburg, cu 4,9%, iar cele mai ridicate, aproape 38%, în Grecia.
Sectorul comerțului și al transporturilor reprezintă domeniile în care predomină numărul de persoane supracalificate în România. În schimb, sectorul Educației și Sănătății are cele mai reduse rate, conform statisticilor Eurostat publicate în cadrul unei cercetări experimentale.
România se află printre țările cu cele mai mici cote de ocupare a forței de muncă din Uniunea Europeană. În 2023, doar 69% dintre români aveau un loc de muncă, sub media europeană de aproximativ 75%. În mod paradoxal, rata șomajului este de doar 5,6%, indicând că o parte din populație trăiește din venituri nedeclarate sau din resurse extrem de modeste, fără sprijin social.
Standardele de angajare arată că mulți români acceptă locuri de muncă inferioare nivelului lor de educație pentru a fi angajați, determinând o nepotrivire evidentă între pregătirea lor și pozițiile ocupate, ceea ce duce la frustrare, diminuarea eficienței economice și scăderea satisfacției în muncă.
Fiecare an de supracalificare determină o scădere estimată a satisfacției profesionale cu aproximativ 2,3%, conform unui studiu recent.
Conform Eurostat, rata de supracalificare în România pentru 2023 este comparabilă cu media europeană, fiind depășită de Spania, Grecia și Cipru. În schimb, țări cu un sistem educațional avansat, precum Luxemburg, Danemarca și Germania, prezentă rate de supracalificare mai reduse. În 18 din cele 27 de state ale UE, femeile se află mai frecvent în situații de supracalificare decât bărbații.
În 2024, 75,8% (197,6 milioane) din persoanele cu vârste între 20 și 64 de ani din UE erau ocupate, reprezentând cea mai înaltă cotă din 2009 încoace. Rata de ocupare a crescut cu 0,5 puncte procentuale față de 2023 și cu 1,2 puncte față de 2022.
Cele mai ridicate rate de ocupare au fost în Olanda (83,5%), Malta (83,0%) și Cehia (82,3%), iar cele mai scăzute în Italia (67,1%), Grecia (69,3%) și România (69,5%).
Mai mult, o proporție mai mare de femei sunt supracalificate comparativ cu bărbații.
Pentru anul 2024, rata de supracalificare în UE s-a situat la 21,3%, fiind de 20,5% pentru bărbați și 22,0% pentru femei. Surcalificarea apare atunci când persoanele cu studii superioare sunt angajate în ocupații care nu solicită nivelul lor de pregătire, avertizează Eurostat.
Printre țările UE, cele mai ridicate procente de supracalificare au fost înregistrate în Spania (35,0%), Grecia (33,0%) și Cipru (28,2%).
În schimb, Luxemburg (4,7%), Croația (12,6%) și Cehia (12,8%) au cele mai scăzute rate.
Rata de supracalificare pe sexe în 2024. Grafic cu bare – Apăsați mai jos pentru a vizualiza datele complete
În 21 din cele 27 de state UE, femeile prezintă rate de supracalificare mai mari decât bărbații, cele mai mari diferențe fiind în Italia (7,7 puncte procentuale), Slovacia (6,4 puncte procentuale) și Malta (5,3 puncte procentuale). În anumite țări, bărbații au o rată mai mare, precum Lituania (5,2 puncte), Letonia (2,6 puncte) și Estonia (2,5 puncte).
Deficitul de calificare poate fi de natură ciclică sau structurală. În perioadele de creștere economică, dificultățile de recrutare indică un deficit de competențe de specialitate, iar în fazele de declin economic, această situație poate fi inversată.
Fluctuațiile ciclice ale economiei influențează standardele de angajare, iar pe o piață a muncii tensionată, angajatorii tind să reducă cerințele, cee ce crește incidentele subeducației și subcalificării în încercarea de a găsi personal calificat.
Astfel, o creștere rapidă a angajărilor poate genera simultan deficit de calificare, deoarece companiile operează într-un mediu sensibil la recrutări de personal calificat.
Disparitățile din piața muncii legate de calificare pot fi explicate prin diferențe în cerințele sectoriale. În ocupațiile de nivel înalt, deficitul de competențe este determinantul congestionărilor, în timp ce la niveluri inferioare, condițiile de muncă neatractive sunt factorul principal.
