La doar 12 ani, Sonia Barbu (va împlini 13 ani pe 12 noiembrie) reprezintă o revelație în lumea fotbalului feminin din România. Nu doar la nivel de juniori, ci și la categorii de tineret, ea evoluează deja la echipa U19, demonstrând abilități remarcabile, în ciuda adversarelor cu 6-7 ani mai în vârstă. Este un exemplu de pasiune autentică pentru sport.
- „Pasiune autentică” este un serial în care Gazeta Sporturilor evidențiază cazurile excepționale din sportul juvenil, inclusiv din discipline mai puțin mediatizate.
Abia descoperită de fostul jucător Răzvan Pădurețu, care a început de ceva timp activitatea în antrenoratul pentru copii, înființând în urmă cu șase ani un mic club privat de fotbal, „La Squadra”.
Sonia a avut prima întâlnire cu fotbalul la vârsta de 9 ani, pe când era în clasa a III-a. Inițial, a experimentat și handbalul, activând ca portar, însă recunoaște acum că „nu mi-a plăcut prea mult, m-am lăsat odată cu apariția pandemiei”.
O întâmplare care i-a schimbat destinul
După un timp, la începutul anului școlar 2022-2023, a aflat de echipa de fotbal condusă de Pădurețu, care antrenase deja timp de peste un an copii de vârsta ei, pe terenul școlii. Sonia îi observase frecvent în timpul antrenamentelor, oprindu-se să-i urmărească.
Despre fotbal, micuța nu știa prea multe inițial. Totuși, a găsit un afiș prin școală în care copiii erau invitați la „La Squadra”. S-a întors acasă și a început să-și roage părinții să o înscrie. La început, aceștia au fost surprinși și ceva reticenți.
De unde această pasiune pentru fotbal, dacă nu avea exemple în familie sau în anturaj?! Însă Sonia a fost hotărâtă, iar după o insistență îndelungată, tatăl său, Dan, care avusese și el experiență ca jucător în copilărie, a decis s-o ducă la antrenamente, ca un experiment: „Hai să vedem ce va fi”.
„Am găsit acel «fluturaș» și m-am rugat mult de tata să mă lase să merg. Voiam să fac sport, să-mi consum energia și să socializez. Nu-mi imaginam la început că voi ajunge să joc la un nivel înalt, ci doar că vreau să fiu parte din echipă. Aveam câțiva colegi acolo. Și până la urmă, tata m-a lăsat.”
Eram și fete în echipă, m-am înțeles bine cu ele, îmi plăcea și am rămas. Am început să venind tot mai frecvent la antrenamente și am început să apreciez tot mai mult, pe măsură ce învățam lucruri noi. Nu știam nimic despre fotbal, eram mai mult cu intervențiile de portar. De fapt, am spus de la început că doresc să fiu portar.
Dar domnul antrenor Pădurețu a spus să așteptăm, să vedem ce abilități am și pentru ce post sunt potrivită. De la el am învățat totul: tehnică, coordonare. Între timp, am exersat și acasă, iar rezultatele au început să apară.
Când am început să joc fotbal, nu îmi imaginam că voi ajunge la asemenea nivel. Acum, vreau să ajung cât mai sus. Am tot ce-mi trebuie și, cu mult efort, pot realiza orice îmi doresc. Mi-ar plăcea să joc la Barcelona. Deocamdată nu știu sigur, dar acolo îmi propun să ajung, la cel mai înalt nivel
– Sonia Barbu, 12 ani, jucătoare la Rapid la U15 și U19
Răzvan Pădurețu: „Nu am mai întâlnit o fetiță ca Sonia! Fotbalul se învață, dar talentul nativ contează cel mai mult”
Răzvan Pădurețu își amintește prima întâlnire cu Sonia: „Era o fetiță fragilă, fără cunoștințe de fotbal. Însă era foarte dornică să învețe. M-a impresionat faptul că avea dorință și rapiditate în asimilare. În doar câteva luni, a ajuns la același nivel cu copiii care exersaseră peste un an cu mine.
La un moment dat, i-am selectat pe aproximativ 10 copii cu potențial, cu care am exersat suplimentar. Această perioada de individualizare a fost foarte bună pentru Sonia, care și-a arătat înclinațiile. S-a dezvoltat fizic, a câștigat forță și spirit de competiție, depășind de vârstă din ea.
Eu am învățat-o și am descoperit că are talent. Dar, în esență, fotbal nu se poate învăța complet, dacă nu există și un dar nativ. A început să joace cu băieții, iar această experiență a fost extrem de benefică, deoarece contactul fizic era mai intens decât cu fetele de vârsta ei.
Juca la echipa de 2012, deși ca fată ar fi avut dreptul să evolueze la categorii de 2014, adică la băieți cu doi ani mai mici. Însă nu avea sens, deoarece ar fi fost o pierdere de timp.
„Cine e acela?—Era Sonia!”
Așa am aflat de Sonia, urmărind aproape doi ani un meci al echipei La Squadra din campionatul U11. Printre jucători, un remarcat era unul care dribla și șuta cu o forță incredibilă pentru vârsta sa, folosind ambii pantofi.
Am întrebat părinții din tribună: „Cine e băiețelul acela?”. „Care băiețel? E fată!”, a venit răspunsul. Sonia era tunsă scurt, ceea ce crea confuzie. Am început s-o urmăresc cu mai multă atenție. Era incredibilă. Portarii nu aveau nicio șansă, fie că trăgea din apropiere sau de la distanță. Parcă era un tornado de neînfrânt.
În timp, a crescut, e acum în clasa a VI-a, dar a devenit o domnișoară, cu trăsături delicate. Are aceeași eleganță în alergare și lovitura de mingea. Driblingul și șutul au rămas devastatoare.
Joc și la U15 și la U19, la tineret. La U19 este mai dificil, dar cu efort, cred că pot ajunge foarte departe. Eu cred că munca depășește talentul. Nu-mi este greu, m-am adaptat, mă descurc. La U19 am emoții la fiecare meci, deoarece adversarele sunt mult mai mari. Dar mă și feresc. Am mai primit lovituri, iar la un meci cu Dinamo am fost intrată dur, mă rostogolea. Am avut o lovitură la cap, dar am reușit să continui. M-a speriat puțin, însă nu am vrut să renunț.
– Sonia Barbu, 12 ani, jucătoare la Rapid U15 și U19
Debut cu „dublă” la naționala U15, joacă și la U19
Din vara anului 2024, s-a transferat la Rapid, evoluând pentru liga Elitelor U15. În același timp, face parte și din echipa de tineret U19, ambele fiind pregătite de fostul internațional Speranța Popescu. Sonia este printre cei mai buni marcatori din ambele competiții.
La turneul final al Ligii Elitelor U15, în iunie 2025, Rapid a pierdut finala, 2-3 cu U Cluj, însă Sonia a fost desemnată cel mai bun atacant.
Deocamdată, conform spuselor lui Pădurețu, Sonia a fost împrumutată de la clubul său către Rapid pentru a putea juca în echipa feminină, fiind necesar pentru convocarea la loturile naționale. La club, nu existau echipe de fete, iar ea a evoluat doar la băieți. S-a adaptat rapid și a stabilit conexiuni eficiente cu colegele din echipă. Va rămâne la Rapid, fiindcă acolo are cele mai bune condiții.
În vara anului trecut, Sonia a fost invitată la o tabără de pregătire pentru echipa națională U13, iar acum a fost convocată pentru lotul U15, pentru meciurile cu Republica Moldova. În primul meci, pe 5 noiembrie, România a câștigat cu 11-0, Sonia fiind rezervistă și înscriind de două ori, inclusiv cu un șut puternic din marginea careului mare și după o pătrundere.
Primul său antrenor pedig a avut o opinie favorabilă: „Sonia are talent, nu doar fizic și mental, ci și de lider. Are o maturitate remarcabilă, mult peste vârsta sa. Nu am văzut până acum o fată ca ea.”
El crede că Sonia nu numai că se va impune la lotul U15, dar și că va deveni una dintre cele mai importante jucătoare, fiind capabilă să conducă echipa, iar după debutul cu două goluri, încrederea lui e tot mai mare.
Primele calități ale mele? Forța, șutul puternic și driblingul, mai ales. Puncte slabe sunt viteza și coordonarea, dar am multe de învățat. Sunt doar un copil
– Sonia Barbu, jucătoare la Rapid U15 și U19
Sonia Barbu la vârsta de 8 ani, alături de Răzvan Pădurețu
„La Rapid, îi spunem SoniAngel”
Antrenoarea Speranța Popescu, fost portar al echipei naționale, o apreciază foarte mult pe Sonia: „Meritul principal aparține părinților și lui Răzvan Pădurețu, cel care a descoperit-o. Îi mulțumesc că a ghidat-o către noi, la Rapid! Eu aș folosi-o și la echipa de seniori, dar regulamentele îi limitează vârsta.”
În categoria U19, regulile permit folosirea unor jucătoare sub vârsta de 19 ani, dacă sunt excepționale. Sonia chiar se încadrează în această categorie. Cine nu o cunoaște nu-i poate estima vârsta reală. În antrenamente și în joc, nu se observă deloc diferența de vârstă.
Este meritul ei. Prin performanțele și atitudinea de pe teren, își câștigă locul de titulară în această categorie de vârstă. Este foarte silitoare, muncitoare, evoluează și marchează constant. Are calități remarcabile: forță, tehnică, viteză și un simț excepțional pentru poartă, esențial pentru un atacant.
Mișcările și execuțiile ei sunt fluente, surprinzând și cei mai experimentați. Am numit-o deja SoniaAngel, iar adversarii nu știu ce să creadă. E clar că impune respect, iar în curând, va ajunge la cele mai înalte niveluri, fiind o jucătoare de excepție la nivel național și internațional.
Au mai fost talente similar, dar au fost tentate de alte oferte și au pierdut drumul. Sper ca Sonia să nu se abată de pe această cale, deoarece potențialul ei este imens.”
Idolul meu a fost Neymar. Însă, crescând, am realizat că nu are cea mai potrivită atitudine. Apoi, l-am admirat pe Ronaldo, iar apoi pe Grealish. Mă asemănam cu el când eram mică, așa că acesta din urmă rămâne idolul meu
– Sonia Barbu, 12 ani, jucătoare la Rapid U15 și U19
La început, aveam teamă încercând pentru echipa U19, fiind diferențe mari de vârstă și experiență. Dar fetele m-au primit foarte bine, iar asta m-a ajutat să-mi arăt valoarea. Chiar dacă nu e grupa mea, excepțiile trebuie să joace și de aceea am fost și convocată la lotul U15
– Speranța Popescu, antrenoare Rapid
Sonia are ambele picioare; ce face cu stângul, face și cu dreptul. Am insistat să exerseze ambii picioare, deoarece consider că e foarte important. E meritul ei că a învățat să jongleze cu ambele. La antrenamente, pot fi folosită în diverse poziții, inclusiv ca vârf sau extremă. Are un spirit deosebit, o calitate nativă rar întâlnită, dar trebuie avut grijă la dezvoltarea ei, fiind doar un copil
– Răzvan Pădurețu, antrenor „La Squadra”
