Copiii nu sunt adulți în miniatură. Creierul lor în dezvoltare nu poate adopta o perspectivă adultă în situații stresante și nu poate folosi logica pentru a se liniști. În timpul unei crize emoționale, creierul copilului este dominat de emoții intense, iar partea rațională este „oprită”. De ce nu se pot liniști și ce putem face ca părinți?
Atunci când copilul tău experimentează o criză emoțională, se declanșează o furtună de sentimente intense, care pare de neoprit. Spunându-i „Calmează-te!” nu schimbă nimic. Psihologii explică că, în timpul unui acces de furie, copilul nu are acces la partea rațională a creierului – este captiv în zona emoțiilor. Aceste manifestări nu sunt acte premeditate de manipulare. Sunt reacții instinctive ale unui creier aflat în proces de dezvoltare, care nu pot răspunde rațiunii. Recunoscând acest lucru, putem reacționa mai eficient.
Ce se întâmplă în creierul copilului în timpul unei crize emoționale
Creierul unui copil are două „centre de comandă”: unul care gestionează emoțiile (sistemul limbic și amigdala) și unul care controlează logica și deciziile (cortexul prefrontal). În timpul unei crize emoționale, zona creierului responsabilă de gândirea logică se „oprește”, ca și cum lumina s-ar stinge. Copilul nu mai poate asculta, înțelege sau reacționa rațional. Totul este dominat de emoții puternice.
O „minte echilibrată” apare atunci când partea emoțională și cea rațională a creierului colaborează. Cu toate acestea, pentru acest echilibru, diferitele părți ale creierului trebuie să fie bine conectate. În mijlocul unei crize, partea emoțională preia controlul, iar partea rațională este „închisă”. Explicațiile noastre nu vor ajunge la copil. Ca părinți, trebuie să oferim calm, empatie și timp pentru ca copilul să se reconecteze cu „mintea echilibrată”.
De ce nu funcționează logica adultă în timpul unei crize
Adesea, părinții încearcă să aducă logică în ecuație: „Calmează-te!”, „Nu e mare lucru!”. Dar aceste încercări sunt ineficiente din cauza diferențelor de dezvoltare. La vârste mici, părțile creierului responsabile de empatie, autocontrol și gândire rațională nu sunt pe deplin dezvoltate. Un copil aflat într-o criză nu poate alege să se calmeze, indiferent de argumentele adulților.
În acele momente, emoțiile iau frâiele, iar impulsurile sunt dominante. Un tantrum nu este o manipulare, ci o reacție instinctivă a unui sistem nervos copleșit, o modalitate de a exprima sentimente intense. Cerând unui copil să se calmeze imediat este similar cu a încerca să stingi un foc cu un pahar cu apă. Acesta are nevoie de înțelegere, confort și ghidare spre calm, nu de presiune.
Cum putem reacționa la o criză emoțională: 3 pași
- Liniștește-ți propriile emoții. În primul rând, contează să te calmezi. Demonstrându-i copilului tău calm tău, îi spui, indirect, că totul este bine, ajutându-l să înceapă procesul de liniștire.
- Conectează-te cu copilul înainte de a interveni. O atingere blândă, o vorbă caldă sau un îmbrățișare declanșează o reacție biologică benefică, scazând stresul și crescând conexiunea.
- Oferă timp, nu impunere. Lasă criza să se desfășoare. Copilul are nevoie de timp să elibereze emoția, nu poate sări peste „tunelul emoțional”.
Strategii pentru calmarea copilului
În timpul unei crize, copilul are nevoie de prezența unui adult calm, care să îi asigure siguranța emoțională. Înlocuiește metoda „time-out” cu o abordare blândă: „time-in”. Rămâi alături de copil, însă fără să îl grăbești. O prezență calmă transmite mesajul că este în siguranță. După criză, poți folosi activități relaxante pentru a-l ajuta să revină la normal – jocuri liniștite, tehnici de respirație, îmbrățișări, etc.
Calm, conexiune și răbdare
Cheia este să creezi condiții propice pentru calmare, nu să grăbești procesul. Acest lucru se realizează cu empatie, răbdare și o relație puternică. Crizele emoționale sunt manifestări normale ale unui creier în dezvoltare. Nu pot fi oprite cu argumente sau amenințări. Calmul, conexiunea și răbdarea sunt singurele soluții pentru a construi abilități de autoreglare pe termen lung.
