Atunci când a fost respinsă adoptarea monedei euro, principalul motiv pentru menținerea coroanei suedeze a fost funcția sa de „amortizor” economic. O monedă proprie conferă flexibilitate băncii centrale și poate sprijini o economie deschisă în absorbția șocurilor. În prezent, pe lângă considerentele economice, tot mai mult se pune accent pe securitate: conflictul generat de invazia Rusiei în Ucraina a schimbat profund percepțiile în Scandinavia, iar Suedia, după reformularea abordării în cadrul NATO, analizează inclusiv posibilitatea de a se apropia de „nucleul” integrării europene.
În discursul public au fost exprimate și temeri legate de rivalitățile globale între Rusia și China, precum și de o Americă mai imprevizibilă, adoptând politica „America First”. În acest context, politicieni suedezi afirmă că statele mai mici sunt mai vulnerabile, prin riscuri economice și presiuni strategice în regiune.
„Suedia este acum membru deplin NATO… însă rămâne cu un picior în afară, deoarece nu face parte din cooperarea monetară”, a declarat, conform Bloomberg, deputata liberală Cecilia Rönn, care a inițiat această discuție în parlament. Susținătorii argumentează că o monedă comună ar consolida relațiile politice, ar oferi Suediei un loc la masa deciziilor în politica monetară europeană și ar sprijini avantajele tradiționale: facilități comerciale și atragerea investițiilor.
Primele indicii instituționale au apărut recent, când ministrul de Finanțe Elisabeth Svantesson și-a exprimat susținerea pentru realizarea unei analize oficiale asupra avantajelor și dezavantajelor adoptării euro. Acest demers poate intensifica discuțiile în perioada premergătoare alegerilor din septembrie, chiar dacă analiza detaliată urmează să înceapă după scrutin.
„Lumea se schimbă, iar Uniunea Europeană evoluează… trebuie să avem curajul să evaluăm și să analizăm”, a afirmat Svantesson în cadrul dezbaterilor parlamentare.
Economistul Lars Calmfors, considerat influent în această privință, a jucat un rol important, întrucât a condus comisia guvernamentală ce a analizat posibilitatea trecerii la euro înainte de referendum din 2003 — atunci fiind recomandată amânarea. În prezent, Calmfors manifestă o poziție mai optimistă și afirmă că motivările geopolitice sunt „considerabil diferite” față de trecut, iar apartenența la structura centrală a UE are o valoare sporită.
Pe lângă aspectele de securitate, Calmfors evidențiază și beneficii economice: impactul pozitiv asupra comerțului și investițiilor pentru țările din zona euro pare a fi mai mare decât anticipa în urmă cu două decenii. În plus, ciclu economic al suedezilor s-ar fi sincronizat mai bine cu cel al zonei euro, reducând nevoia de politici monetare complet autonome. Niveluri inferioare ale datoriei publice ar oferi guvernului spațiu pentru stimulente fiscale în cazul în care economia încetinește.
Mediul de afaceri pare deja receptiv. Mulți lideri semnalează volatilitatea coroanei, care poate amplifica fluctuațiile pieței. Financiarul Christer Gardell susține că o monedă „mică, cu lichiditate redusă și volatilă” reprezintă un dezavantaj pentru industria suedeză, iar această problemă s-ar rezolva în zona euro.
În regiune, se accentuează presiunea „prietenelor” state. Finlanda o îndeamnă pe Suedia și Danemarca să își unrze pasul, argumentând că împreună, țările nordice își pot crește influența în structura monetară a UE. Guvernatorul băncii centrale finlandeze, Olli Rehn, a menționat într-un discurs că, separat, aceste state sunt „actori mici”, însă în cadrul euro pot avea o influență mai mare.
Pentru Suedia, importanța economică în Europa este semnificativă: peste 60% din comerțul cu bunuri se realizează cu UE, comparativ cu 6,4% cu SUA, conform statisticilor oficiale suedeze. Totuși, pozițiile actorilor nu sunt unanim favorabile. Reprezentanții agenției pentru promovarea comerțului și investițiilor, Business Sweden, remarcă atât avantajele, cât și dezavantajele: moneda proprie și independența băncii centrale au sprijinit exportatorii de-a lungul timpului, însă „ordinea globală bazată pe reguli este sub presiune”, ceea ce impune o reevaluare a strategiei pe termen lung.
Și România privește către moneda euro
Prim-ministrul Ilie Bolojan a fost întrebat despre aderarea României la zona euro în timpul unei conferințe de presă organizate în ianuarie, în Germania.
„Bulgaria îndeplinește condițiile privind deficitul… până când atingem o cotă sub 3%, această problemă nu este prioritară… ținta acestui an este de 6,3%- 6,2%… până în 2030, ne propunem să ajungem sub 3%, o temă ce ar putea fi discutată în alegerile parlamentare din 2028”, a afirmat Bolojan.
El a menționat că, înainte de următoarele alegeri parlamentare, partidele din România ar putea încheia un acord național pentru sprijinirea aderării la zona euro.
