Asemenea mamelor, tații sunt piloni fundamentali în dezvoltarea bunăstării emoționale a copiilor. Lipsa implicării paterne are consecințe semnificative și dramatice, de la tulburări emoționale precum anxietatea și depresia până la consumul de substanțe psihoactive.
A avea un copil este o posibilitate, însă a fi tată înseamnă mult mai mult. Influența și implicarea taților în sănătatea și dezvoltarea copiilor lor a crescut considerabil în ultimul deceniu, fiind studiată cu atenție. Rolul medicilor pediatri în colaborarea cu tații a dobândit o importanță crucială, conform unor cercetări de referință.
Un atașament esențial pentru familie
Implicarea activă a taților are un impact pozitiv atât asupra copiilor, cât și asupra partenerelor acestora. „Studii ample au demonstrat de mult timp importanța implicării tatălui, a atașamentului său și a contribuției sale, încă din perioada prenatală, până la adolescență”, subliniază psihologul psihoterapeut Mihai Copăceanu.
O cercetare recentă din Elveția a evidențiat o relație semnificativă între implicarea activă a tatălui și reglarea emoțională adecvată a copiilor, în special în primii cinci ani de viață.
„Cercetările au demonstrat că implicarea tatălui, atât cantitativ cât și calitativ, influențează dezvoltarea copilului. Atașamentul dintre tată și copil este esențial pentru dezvoltarea, sănătatea mintală și bunăstarea ulterioară a copilului. De exemplu, creșterea încrederii în sine la tați este corelată cu reducerea dificultăților de sănătate mintală la copii. În ultimii ani, autoritățile din Australia au dezvoltat și promovat intervenții parentale specifice pentru tați. Aceste intervenții, deși eficiente în îmbunătățirea problemelor de comportament la copii, s-au concentrat în principal pe mame, tații având o participare mai redusă, în ciuda eficacității demonstrate în cazul implicării lor.”, mai afirmă Copăceanu.
„Sub 5% din tați inițiază discuții cu psihologul”
Lipsa implicării taților este o realitate, observă psihoterapeutul: „Pregătirea din perioada sarcinii este aproape exclusiv responsabilitatea mamei, iar după naștere, tații adesea le duc pe mame la medicul pediatru, însă rămân în sala de așteptare sau în mașină. La grădiniță și în învățământul obligatoriu, mamele sunt implicate în proporție mult mai mare decât tații.”
Din punct de vedere educațional și de sănătate, observăm că tații sunt adesea absenți în cazul copiilor cu tulburări de comportament și al adolescenților cu probleme de consum de substanțe, nu neapărat fizic, ci calitativ. „Din experiența mea, sub 5% din tați inițiază întâlniri cu psihologul, însă implicarea lor crește ulterior, datorită recomandărilor mele”, subliniază psihologul psihoterapeut.
Este fundamentală implicarea taților în creșterea și educarea copiilor. „Prin rolul lor, tații, în primii ani de viață, stimulează asumarea unor riscuri benefice la copii, îi pregătesc pentru autoapărare și le trezesc curiozitatea față de noi oportunități”, evidențiază Copăceanu.
Această stimulare prin comportamente parentale provocatoare se dezvoltă prin interacțiunile fizice cu copiii. „S-a demonstrat că acești copii sunt mai puțin predispuși să dezvolte simptome de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea, în copilăria timpurie. Aceasta subliniază importanța unică a taților implicați în starea de bine a copiilor.”, explică psihoterapeutul.
Implicarea este necesară nu doar când apar probleme
Datele statistice evidențiază contribuțiile pozitive ale taților în dezvoltarea copiilor, observându-se efecte benefice în domenii precum performanța academică și reducerea riscului de delincvență și consum de substanțe. „Prezența tatălui în viața copilului, prin activități pozitive și comportamente parentale pozitive, îngrijire și monitorizarea constantă a nevoilor copilului au o influență unică asupra dezvoltării copilului”, sintetizează Mihai Copăceanu.
Din păcate, mamele sunt adesea suprasolicitate, fiind singure implicate în educația copiilor. „Ca specialiști, avem obligația de a promova implicarea taților pe tot parcursul dezvoltării copiilor, nu doar atunci când apar dificultăți”, conchide Mihai Copăceanu.
Tații sunt modele atât pentru fete, cât și pentru băieți, însă în moduri diferite
Tații sunt modele pentru atât fete, cât și băieți, dar în moduri diferite. Copiii imită comportamentele adulților din jur. Fetele se orientează spre tații lor pentru siguranță și sprijin emoțional, învață despre relațiile sănătoase cu bărbații de la ei. Un tată iubitor îi oferă fiicei sale un model pentru viitoarele sale relații. Băieții se modelează după caracterul tatălui lor, observând și înțelegând cum se comportă un bărbat responsabil.
Studiile demonstrează impactul pozitiv al taților afectuoși și implicați asupra dezvoltării cognitive și sociale a copiilor, contribuind la o mai bună încredere în sine. Astfel, un tată grijuliu și respectător formează un model de comportare pozitivă.
Lipsa tatălui din viața unui băiat îl poate determina să caute alte modele masculine pentru a înțelege cum să se comporte și să se adapteze mediului.
Tații influențează modul în care copiii vor relaționa cu ceilalți în viitor, alegerea prietenilor, partenerilor și modul în care se vor desfășura relațiile lor. În concluzie, atât mamele cât și tații au roluri esențiale în creșterea copiilor, importanța fiecăruia fiind diferită și unică.
