Tango-ul, o terapie inovatoare pentru ameliorarea simptomelor Parkinson. Lidia Beltran, îmbrăţişează dansul, exorcizând astfel efectele bolii.
De 15 ani, în jur de 200 de pacienți au participat la atelierele de tango organizate de spitalul Ramos Mejia din Buenos Aires. Scopul lor este de a evalua impactul dansului asupra evoluției bolii Parkinson și de a oferi metode practice pentru o mai bună calitate a vieții cotidiene, explică echipa de neurologi care coordonează această „terapie prin tango”.
„Una dintre problemele majore ale bolii Parkinson este tulburarea mersului. Tango-ul, fiind un dans bazat pe mișcări, ajută la antrenarea inițierii și opririi pasilor, precum și la optimizarea strategiei de mișcare pe ringul de dans”, explică neurologul Nelida Garretto, una dintre promotorii proiectului.
Rezultatele sunt încurajatoare. Mulți pacienți au observat ameliorarea simptomelor, inclusiv a blocării motorii a membrelor inferioare, care determină înghețarea mersului, subliniază specialista în neurologie Tomoko Arakaki. „O pacientă ne-a spus că, atunci când experimentează înghețarea mersului, încearcă să execute figura ‘opt’ – o mișcare caracteristică tangoului – cu picioarele, ceea ce îi permite să treacă peste această dificultate”, a adăugat aceasta.
Tango-ul creează o cale senzorială care ajută pacienții să meargă mai bine. Parkinson este în primul rând tratată medicamentos. Tango-ul este un instrument pentru reabilitarea funcţiei motorii. Muzica este un ajutor pentru gestionarea situaţiilor dificile, a mai spus Tomoko Arakaki.
„Trebuie să dansez cu viaţa”
Lidia Beltran, diagnosticată cu boala Parkinson cu doi ani în urmă, nu practicase niciodată tango până la vârsta de 66 de ani. A început să danseze în cadrul atelierelor respective, la recomandarea medicilor. „Dacă vreau să încetinesc evoluția bolii, trebuie să fac acest lucru, trebuie să dansez cu viața”, a precizat ea.
Pe lângă tremurături, instabilitatea, rigiditatea și dificultățile de vorbire, boala Parkinson determină adesea izolare socială și depresie. Atelierul de tango acționează ca un stimulent pentru a evita aceste consecințe. Doamna Beltran afirmă că tango-ul i-a îmbunătățit stabilitatea și starea de spirit. „Mâine sunt sigură că mă voi simţi mai bine pentru că astăzi am dansat tango”, a adăugat ea.
Fiecare pacient dansează alături de o persoană sănătoasă, ghidat de „terapeuți de dans”, printre care se numără şi Manuco Firmani, un renumit dansator de tango, care, începând din 2011, alternează între spectacole şi acest proiect.
Emilia, în vârstă de 86 de ani, preferă să nu-şi dezvăluie numele de familie, participând la aceste sesiuni împotriva voinţei fiului său, care nu este de acord cu transportul necesar pentru a ajunge la sala de dans situată în centrul oraşului. „Pentru mine, este o bucurie în fiecare marți”, a declarat această profesoară pensionară, cu un ton blând, afectată de trecerea timpului, pentru care tango-ul reînvie amintiri din tinereţe.
De ce este eficient tango-ul
Potrivit neurologului Sergio Rodriguez, în fiecare an se observă îmbunătățiri la nivel cognitiv, motor, al mersului și al echilibrului.
Pentru experții în acest dans specific, secretul tangoului este în mișcarea de mers. Dar nu numai asta îl face un instrument eficient în combaterea bolii Parkinson. Aspectele adiacente includ necesitatea de a urmări ritmul, de a se deplasa într-o direcție prestabilită și de a interpreta acțiunile partenerului.
„Sunt numeroase sarcini simultane ce necesită o rezolvare. Aceasta este o caracteristică pozitivă în cazul acestei boli, deoarece dificultatea adesea constă în rezolvarea rapidă a mai multor probleme simultan,” a explicat doamna doctor Nelida Garretto.
La finalul fiecărei sesiuni, toată lumea aplaudă cu entuziasm. „Domnește o atmosferă de satisfacție”, a observat Laura Segade. „La urma urmei, dansul este cel care contează, şi nimeni nu le poate lua asta”, a mai spus aceasta.
