Titularul României la Jocurile Olimpice s-a retras: interviu sincer despre dezamăgire, scârbă și planurile de azi la 26 de ani

Era considerat unul dintre viitorii atacanți de perspectivă ai României și participase la un moment marcant în vara lui 2021, când fotbalul s-a întors după aproape șase decenii la Jocurile Olimpice.

Născut în Sânnicolau Mare și format la LPS Banatul și Poli Timișoara, Andrei Sîntean a avut o ascensiune spectaculoasă la nivelul juniorilor, trecând prin mai multe naționale de tineret, culminând cu reprezentarea României la ediția din 2021 a Jocurilor Olimpice.

La Tokyo, a avut apariții în toate cele trei meciuri din faza grupelor, remarcându-se după partida cu Noua Zeelandă (în care a fost titular), când a fost vizibil emoționat, izbucnind în lacrimi la fluierul final.

Se părea că avea toate șansele pentru o carieră promițătoare, însă sfârșitul nu a fost deloc fericit pentru Sîntean, care a jucat peste 45 de meciuri în prima divizie, majoritatea pentru Hermannstadt.

Cariera sa s-a fragmentat după perioada petrecută la Sibiu (2019-2021). A mai jucat în ligile inferioare – experiențe mai puțin notabile – până în 2025, când și-a încheiat activitatea oficial.

Aflat învățat de probleme grave în familie, fotbalistul bănățean a fost nevoit să-și redefinească planurile și prioritățile. Fotbalul a devenit pentru el un hobby ocazional, până când a renunțat complet, retrăgându-se discret, departe de tumultul specific sportului profesionist.

La vârsta de 26 de ani, este un bărbat dedicat familiei, are o fetiță născută acum trei luni și vorbește cu detașare despre cariera încheiată înainte de termen.

„Fotbalul din țara noastră nu mai oferă satisfacție”

– Andrei, ce faci? Conștient fiind că te-ai oprit definitiv din activitate, ce te-a determinat să iei această decizie?
– Sânt bine, mulțumesc. Da, am încetat să mai practic fotbalul pe la 23 de ani (râde). Am mai jucat din plăcere, ocazional, dar nu mai simt bucurie în fotbalul de astăzi din țara noastră. Decizia mea a fost influențată de mai mulți factori, mulți ar necesita explicații lungi pentru a fi detaliate.

– Care crezi că a fost punctul de cotitură al carierei tale? Se vorbea foarte mult despre numele tău într-o perioadă, prometea un viitor strălucit.
– Fotbalul este un sport al minții și al psihicului, iar eu am trecut prin momente grele în familie, ceea ce a afectat totul. Am primit oferte de la cluburi în condiții mai bune, atât financiar, cât și sportiv, însă acestea nu s-au materializat, iar problemele personale au dus la declin. Mulți oameni judecă fără să știe nimic despre viața personală a unui jucător, iar majoritatea ar fi tendentioși în a spune că nu am fost serios, ceea ce nu este adevărat. Martori îmi sunt toți colegii și antrenorii pe care i-am avut.

– Ce s-a întâmplat după perioada petrecută la Hermannstadt? Deduc că ai fost dezamăgit după cei trei ani la Sibiu, corect?
– Nu, nu a fost nimic de acest fel. În acea perioadă au apărut problemele mele personale, și de aceea lucrurile au evoluat așa. Sunt dezamăgit doar de anumite persoane, însă, în general, experiența a fost una pozitivă. Pot spune că am trăit visul multor copii care aspiră să facă performanță în sport, fiind recunoscător pentru tot ce am realizat.

– Participarea la Jocurile Olimpice rămâne cea mai intensă experiență din cariera ta? Ce ți-a rămas după Tokyo 2021?
– Da, consider că am fost foarte norocos, a fost o experiență extrem de intensă, cuvintele „memorabil” și „incredibil” fiind cele mai potrivite. Îi mulțumesc domnului Mirel Rădoi pentru încrederea acordată. A fost totul la superlativ, sper că am avut mai mult noroc în meciul cu Noua Zeelandă pentru a putea avansa din grupă.

„Lumea mă consideră nebun, dar nu-mi pare rău”

– Cât de mult îți păstrezi regretele, sau ești împăcat cu decizia ta?
– Mulți îmi spun adesea că sunt nebun pentru că nu am regret. Așa cum am spus mai sus, am trăit în câțiva ani visul a milioane de tineri. Dacă viața mea a fost călcată pe această cale, eu sunt confortabil cu alegerea făcută și nu am niciun regret, chiar dacă pare greu de crezut pentru unii.

– Dacă ai avea posibilitatea să revi în timp, ce decizie ai schimba?
– Nu aș schimba nimic, aș păstra totul așa cum s-a întâmplat. Momentan, sunt căsătorit cu o soție minunată și tată a unei fetițe sănătoase de aproape 3 luni, iar pentru mine, cel mai mare regret ar fi dacă nu aș putea să păstrez această familie. Fotbalul nu a fost decât un episod, iar viața de acum este mult mai importantă.

„Potențialul meu era imens! Dezamăgirea e cuvântul slab, sunt scârbit!”

– Ești dezamăgit de oamenii cu care ai interacționat în fotbal? Ai anumite persoane în vizor pentru anumite reproșuri?
– Dezamăgit e prea puțin spus, sunt complet scârbit. Mulți din fotbal uită că, în primul rând, în afară de funcțiile lor în cluburi, sunt și oameni. În ziua de azi, e greu să mai întâlnești oameni sinceri! Nu generalizez, dar o mare parte dintre ei sunt oameni lipsiți de integritate și cu multiple fețe, din păcate.

– Ce ai învățat din experiența de la Slavia Praga, cum a fost perioada de juniorat în Cehia? Crezi că viitorul ar fi arătat diferit dacă ai fi reușit să te impui acolo?
– Am învățat foarte multe, dar, din nou, mentalitatea a avut un rol esențial. Vreau să corectez puțin și să spun că nu am eșuat din punct de vedere fotbalistic acolo. Aveam ofertă de prelungire a contractului, iar următorul pas era un club din străinătate, dar am ales să vin în România pentru a juca în prima ligi, fiind și eligibil U21. Nu cred că a fost o decizie bună în final.

– Cu cariera încheiată, aș vrea să te întreb dacă ai ajuns la potențialul maxim? Crezi că ai fi putut realiza mai mult?
– Nu, în mod cert! Simțeam că potențialul meu era imens și regret că nu am avut șansa să îl explorez mai mult.

– Ai reușit să-ți găsești liniștea după sfârșitul carierei? Au fost perioade delicate despre care s-a vorbit în presă?
– Da, am o familie minunată și sunt foarte împăcat. Aș dori să clarific pentru totdeauna, deoarece nu vreau ca anumite informații false să se perpetueze. Nu am avut gesturi necugetate, ci doar o exprimare nefericită a agentului meu în anumite momente. La acea vreme, după ce am discutat cu el la telefon, am spus: „Îmi vine să mă arunc de la etaj când văd cine joacă”. Era referitor la un anumit jucător din campionat.

116 minute a jucat Andrei Sîntean la Jocurile Olimpice: 22 de minute cu Honduras (rezerve), 34 de minute cu Coreea de Sud (rezerve) și 60 de minute împotriva Noii Zeelande (titular)

10 echipe au trecut în CV-ul lui Sîntean: ACS Poli, Slavia Praga, Viktoria Žižkov, Sepsi, Hermannstadt, ASU Poli Timișoara, Avântul Periam, NK Fužinar, Gloria Lunca-Teuz Cermei, Pobeda Star Bîșnov