HotNews a interpelat trei istorici români contemporani cu privire la cele mai relevante cărți pentru a aprofunda și a înțelege adevărata istorie a României, în special cea a regimului comunist. Mădălin Hodor, Marcel Bartic și Bogdan Caranfilof au oferit o serie de recomandări. În total, cinci titluri care relevează fața adevărată a regimului pentru cei care tind să uite.
- Un studiu din 2024 indică faptul că 41% dintre tinerii cu vârste între 18 și 34 de ani consideră că un regim totalitar ar fi benefic pentru țara lor, conform unei cercetări realizate de GlobSec.
- Un alt sondaj, efectuat de INSCOP Research în colaborare cu IICCMER, relevă că peste jumătate dintre români percep regimul comunist ca fiind „mai degrabă un lucru benefic pentru România”.
„Țara unui singur om. O microistorie a represiunii din anii 1970-1980”
de Mihai Demetriade
Mădălin Hodor, istoric și membru al Colegiului Național pentru Studii asupra Arhivelor Securității (CNSAS): Recomand cartea „Țara unui singur om. O microistorie a represiunii din anii 1970-1980”, de Mihai Demetriade. Totalitarismul reprezintă, în esență, o poveste despre un sistem ostil individului.
Lupta este adesea disproporționată. Persoana este măcelărită de regimul administrativ și de complicitatea societății, iar aceasta este tematica centrală a volumului. O persoană simplă, fără pretenții, inițiază o amenințată luptă personală cu sistemul comunist, pierzând în principal pentru că cei din jur se conformează și acționează ca agenți ai regimului. O relatare despre România anilor ’70-’80, despre semnificația unui regim totalitar.
„Revoluția din 1989 povestită celor care nu au trăit-o. O introducere”
de Alina Pavelescu
Marcel Bartic, profesor de istorie și activist civic: Unul dintre miturile asociate cu istoria regimului comunist, Revoluției din 1989 și perioada de tranziție către democratie, este cel ce implică lipsa de informații despre aceste evenimente istorice.
Unii susțin că încă nu stăm suficient pentru a cunoaște, alții afirmă că adevărul va rămâne mereu necunoscut. Această mentalitate reprezintă o formă de dezinformare interesată, menită să discrediteze adevărul istoric.
Aceasta descurajează cunoașterea corectă și atribuirea responsabilităților, precum și respectul față de victime și cei care au suferit. În plus, acest mit reflectă un analfabetism istoric înspăimântător, specific unei generații crescută cu filmele lui Sergiu Nicolaescu, convinși fiind că acestea reprezintă adevărul istoric.
Este mai ușor să-ți formulezi opinii având în vedere doar informații din rețelele sociale, ignorând faptul că bibliotecile sunt accesibile la câțiva pași. Sper ca eforturile Alinei Pavelescu, ilustrate într-o notă personală și concretizate în cartea recent publicată la Editura Art, „Revoluția din 1989 povestită celor care nu au trăit-o”, să fie recunoscute de elevii din România, cărora le este dedicată.
„Trăgători și mistificatori. Contrarevoluția Securității în decembrie 1989”
de Andrei Ursu, Roland O. Thomasson, Mădălin Hodor
O analiză complementară cuprinzătoare poate fi și studiul semnat de Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu, și istoric Roland O. Thomasson, în colaborare cu cercetătorul de la CNSAS Mădălin Hodor. „Trăgători și mistificatori. Contrarevoluția Securității în decembrie 1989” evidențiază implicarea acestei instituții în masacrul de după 22 decembrie, care a condus la schimbarea regimului, și demontează incidentele false propagate de foști agenți ai Securității pentru a-și ascunde urmele și pentru a se integra în noile structuri de putere postdecembriste.
„Sfârșitul șoaptelor. Decembrie 1989”
de Ruta Sepetys
Recomand, de asemenea, lecturarea romanului „Sfârșitul șoaptelor. Decembrie 1989”, de Ruta Sepetys. Chiar dacă nu reprezintă un studiu istoric rigoros, această ficțiune esta un efort remarcabil de documentare al autoarei americane. Cartea relatează complexitatea relațiilor și complicităților cu Securitatea, centrul acțiunii fiind elevul Cristian Florescu, detaliu ce facilitează identificarea tinerilor cu speranțele și temerile din perioada respectivă.
„Națiunea Socialistă. Politica identității în epoca de aur”,
de Emanuel Copilaș
Bogdan Caranfilof: Identitatea națională românească s-a format ca rezultat al unui efort politic și cultural intens al unor generații dedicate construcției unui stat național bazat pe ideologii solide, ce au fost cultivate și consolidate în mod continuu.
A avut un parcurs complex, fiind reconfigurată în funcție de diverse contexte, mai mult sau mai puțin fluctuante. În perioada modernă, în cea interbelică, după Revoluția din 1989 și în timpul regimului comunist, în special în ultima sa etapă.
În lucrarea „Națiunea socialistă. Politica identității în Epoca de Aur”, publicată în 2015 sub egida ICCMER și editată de Polirom, Emanuel Copilaș analizează România comunistă din perspectiva identitară, dezvăluind modul în care naționalismul pseudo-hegemonic a fost instrumentalizat în diferite epoci, afectând structura societății. Se studiază strategiile de etnificare a minorităților în regimul Ceaușescu și aspecte din viața cotidiană sub influența acestor ideologii.
Practic, nicio etapă a istoriei noastre nu a fost neatinsă de această naționalistă și dăunătoare mistică, care a distorsionat caracterul științific al istoriei și a perpetuat concepții învechite, dând naștere unor interpretări eronate, în ciuda prăbușirii regimului comunist. În același timp, cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu a atins cote extreme, conferindu-i sentimentul de a putea proiecta România ca actor de prim rang pe scena internațională.
