După întâlnirea de la Anchorage, Donald Trump a invitat-o pe Volodimir Zelenski la Casa Albă. Înainte de acest eveniment, duminică, liderii europeni au purtat discuții într-o videoconferință, la care a participat și președintele României.
- Există și interpretări mai optimiste cu privire la situația lui Zelenski. „Domnul Putin se confruntă cu o problemă mai complexă: domnul Trump nu a cedat Ucraina.”
„Ce s-a întâmplat la summitul Trump-Putin din Alaska sugerează că, mai devreme sau mai târziu, președintele Zelenski va ajunge într-un moment crucial, pe care îl numim „momentul Vietnam”. Este momentul în care conducătorul Ucrainei va trebui să decidă dacă, conform lui Donald Trump, va semna un acord care va permite prezența forțelor inamice pe teritoriul său”, scrie publicația conservatoare The New York Sun într-un articol publicat sâmbătă.
În acest caz, există o posibilă soluție pentru Zelenski. Dar este una dificilă.
„Dacă va refuza să cedeze teritorii, Zelenski va pleca și va continua războiul într-o poziție mai fragilă”, anticipează publicația.
„Pacea prin onoare”, de la Nixon la Trump
Nu este prima dată când un președinte american folosește această formulă pentru a-și convinge un aliat să accepte un acord.
Pe panourile albastre de la summitul din Alaska, realizat vineri, se putea citi „În căutarea păcii”. Președintele Nixon a vorbit despre o astfel de căutare a păcii în 1973, în contextul retragerii SUA din războiul din Vietnam.
„Aceasta a fost poziția aliatului nostru din Vietnamul de Sud, președintele Nguyen Van Thieu, în ianuarie 1973, când președintele Nixon l-a rugat să accepte împărțirea pierderilor teritoriale și i-a transmis propunerea prin intermediul generalului Alexander Haig”, amintește ziarul conservator.
„Brutalitatea nu înseamnă nimic”, i-a spus Nixon secretarului Kissinger, potrivit memoriilor acestuia. „Nu vei realiza nimic dacă acest om nu acceptă, crede-mă”, referindu-se la conducerea Vietnamului de Sud, puternic sprijinită de SUA cu ajutor militar, tehnic, financiar etc., dar nu într-o manieră identică cu cea din cazul Ucrainei.
Paralela Ucraina – Vietnam
„Bine ați venit în Vietnam”, spune ziarul conservator. „Paralela dintre Ucraina și Vietnam nu este perfectă, dar se pot identifica similitudini.”
„În 1973, SUA căutau o cale de retragere din sprijinul militar al Vietnamului de Sud, în fața ofensivei nord-vietnameze comuniste. Nixon și partea nordică au pus la punct un acord de salvare a feței pentru retragerea trupelor americane, lăsând Vietnamul de Sud să lupte singur pentru libertate.”
Pe atunci, Kissinger era entuziasmat de acordul iminent — prezentat de Nixon ca o „Pace cu onoare” — considerându-l un eveniment important.
Totuși, exista o problemă. „Nu obținusem încă acordul liderului din Saigon, președintele Thieu”, își amintește Kissinger.
Semnalele primite de presa rusă înainte de summitul de la Alaska
În prezent, o retragere a Americii din sprijinirea Ucrainei în acest mod este o temă recurentă încă din al doilea mandat al lui Donald Trump. Și este o strategie promovată de Vladimir Putin.
De exemplu, presa de stat din Rusia a primit directive clare pentru a prezenta summitul de la Alaska cu ideea că Ucraina și Europa sabotează eforturile de pace propuse de Trump și Putin.
Asta demonstrează cât de important este pentru Putin să îl convingă pe Trump că, așa cum a scris un jurnalist rus sâmbătă, după summit, „el este responsabil cu războiul, iar Trump cu pacea”.
„O modalitate elegantă de a spune că America își spală mâinile”
Referindu-se la paralela Ucraina-Vietnam, ziarul conservator remarcă că abordarea lui Nixon a fost aplaudată la acea vreme de presa liberală. Un editorial din Times din decembrie 1972 afirma că SUA „trebuie să lase inevitabil soarta politică a Vietnamului în mâinile vietnamezilor”.
Aceasta a fost o manieră elegantă de a spune că America își spăla mâinile de situația din Vietnamul de Sud, lăsându-l la mila regimurilor comuniste.
La scurt timp după semnarea acordurilor de pace, tancurile nord-vietnameze au intrat în Saigon, iar milioane de sud-vietnamezi au fost condamnați la decenii de tiranie comunistă.
Potrivit publicației, afirmațiile președintelui american despre vinovăția Congresului pentru oprirea finanțării militare nu constituie o justificare a evenimentelor tragice. Acest lucru este valabil atât în cazul Ucrainei, cât și al evenimentelor din Vietnam.
Există și analize mai puţin pesimiste pentru Ucraina
Unele opinii din SUA sunt mai puțin sumbre, chiar și din partea criticilor obișnuiți ai lui Donald Trump.
Un analist de la CNN, deși a considerat summitul de la Anchorage „jenant”, a afirmat că este important că nu s-a ajuns la o înţelegere şi că Trump nu a abandonat Ucraina.
„Domnul Putin se confruntă cu o problemă mai complexă: domnul Trump nu i-a cedat Ucraina”
„Domnul Putin se confruntă cu o problemă mai complexă: domnul Trump nu a cedat Ucraina. De asemenea, nu a redus prezenţa militară americană în Europa”, a scris Hanna Notte, expert în politica rusă, în The New York Times.
„Domnul Trump a părut uneori să susţină ideea lui Tucidide că «cei puternici fac ce pot, iar cei slabi suferă ce trebuie» […]. Dar războiul din Ucraina rămâne imposibil de câştigat în condiţiile impuse de Putin, iar Rusia, cu resurse investite în acest conflict, este forţată să se retragă în alte direcţii.”
„Chiar dacă armata rusă ar obţine succese, domnul Putin nu îşi poate atinge scopul – subjugarea Ucrainei. Ucrainenii vor rezista, iar Europa nu va abandona Ucraina”, a concluzionat Hanna Notte.
