Liderii populist-naționaliști, fideli lui Donald Trump, nu beneficiază de favoritism din partea administrației americane, ceea ce îi dezamăgește pe susținătorii lor, potrivit unor analize politice recente.
De mai multe luni, perspectiva unei reveniri a lui Donald Trump la președinție planează asupra Europei. Mulți lideri, influențați de primul mandat Trump, au fost pesimiști cu privire la revenirea sa și la impactul asupra instituțiilor internaționale, precum NATO, și pe scena geopolitică europeană.
Cu toate acestea, unii lideri, mai ales din Europa Centrală și Balcani, au fost mai optimişti. Viktor Orban (Ungaria), Aleksandar Vučić (Serbia) și Milorad Dodik (Republica Bosnia) au părea să beneficieze de o relație favorabilă prin afinități ideologice cu noul președinte.
Aceștia au anticipat o perioadă prosperă în relațiile bilaterale, dezvăluind deschis cum o administrație Trump le-ar putea ajuta țările să recapete importanța globală.
Orban, Vučić, Dodik și alții au presupus, în ciuda promisiunilor repetate ale lui Trump privind tarifele și comerțul, că țările lor vor fi exceptate sau tratate favorabil datorită susținerii politicii sale. Acum, însă, se confruntă cu o abordare comercială și politică dură din partea Washingtonului, în care țările puternice sunt prioritizate, iar altele sunt considerate relativ neimportante.
Fără clemență
„Ziua Eliberării” din 2 aprilie nu a demonstrat nicio compasiune față de aliații lui Trump. Serbiei i-au fost impuse tarife de 37% la exporturi, cele mai mari din regiune; Bosnia și Herțegovina a fost sancționată cu o taxă vamală de 35%; iar Ungaria, considerată apropiată de noul președinte, riscă tarife de 20% la exporturi din cauza apartenenței sale la Uniunea Europeană și a relațiilor economice cu China și Rusia.
Această lipsă de favoritism s-a manifestat fără echivoc. Secretarul de stat american Marco Rubio a condamnat ferm semnarea de către Milorad Dodik a legilor separatiste care erodează structura constituțională a Bosniei și Herțegovinei și a avertizat liderii locali și regionali, inclusiv cei din Ungaria și Croația, să nu încerce să submineze Acordurile de pace de la Dayton.
Liderul sârb Aleksandar Vučić, care spera la schimbări în favoarea sa sub administrația Trump în privința Kosovo și a ridicării sancțiunilor împotriva companiei petroliere locale, NIS, a rămas dezamăgit. Este relevant faptul că Richard Grenell, trimisul Casei Albe, nu și-a exprimat public sprijinul pentru Vučić pe fondul protestelor masive împotriva președinției sale.
Pentru Ungaria, ale cărei autorități au susținut revenirea lui Trump, primele zile ale mandatului său au fost tensionate. Orban a preconizat o colaborare excepțională cu SUA, dar s-a confruntat cu tarife ridicate, menținerea sancțiunilor împotriva unor membri ai guvernului său și critici ale politicii economice față de China și Rusia.
Cei trei lideri continuă să sperie că abordarea tranzacțională a administrației Trump este temporară și că relațiile bilaterale se vor îmbunătăți în timp. Aceasta probabil explică de ce imită politicile americane, cum ar fi criticarea societății civile și organismelor neguvernamentale care beneficiază de fonduri USAID, aluzii la Departamentul pentru Eficacitatea Guvernului (DOGE). Similar, sub pretextul reducerii cheltuielilor publice, apărării suveranității și a combaterii unor influențe ideologice, au implementat politici asemănătoare, apărând ideologic de partea aliatului transatlantic.
Obstacole dificile
Cu toate acestea, obstacole majore și potențial jenante se profilează. Cheltuielile reduse pentru apărare ale Ungariei și contribuțiile la NATO rămân o problemă, așteptându-se să fie subliniate de președintele american înainte de summitul NATO de la Haga.
Prezența sporită a Chinei și Rusiei în Ungaria și Serbia ar putea crea tensiuni cu Administrația americană.
Dependența de energia rusă va continua să fie criticată, iar oficialii americani au deja avertizat ambele țări despre provocarea strategică reprezentată de China – un mesaj reiterat în timpul vizitelor recente ale fiului președintelui, Donald Trump Jr., în Budapesta și Belgrad.
Aceste avertismente subtile privind disocierea economică de influența orientală și promovarea implicării economice americane vor avea probabil un impact, dacă abordarea politică nu se modifică.
