Printr-o postare amplă pe pagina sa oficială, Tudorel Toader își exprimă scuze pentru modul în care au fost încercate modificări ale legislației justiției în timpul mandatului său. „Despre Legile justiției! În contextul dezbaterilor actuale despre sistemul judiciar, voi începe să public fragmente din jurnalul de memorii la care lucrez în această perioadă. Cartea, intitulată „Doi ani, două luni și două zile la Ministerul Justiției”, va relata experiența mandatului meu de ministru al Justiției, în unul dintre cele mai tensionate și complicate intervale de după Revoluția din decembrie 1989, când justiția, ca și acum, a fost în centrul atenției publice.”
Tudorel Toader a extras în postare câteva fragmente din capitolul dedicat legislației din domeniul justiției:
„Am înțeles destul de repede, după preluarea mandatului, că orice intervenție asupra legilor justiției era percepută ca o încercare riscantă. Practic, detectam asemenea tensiuni încă din prima zi, din reacțiile celor care mă întâmpinau cu o politețe aparent sobră, dar cu privirile pregătite. „La legile justiției s-a creat o psihoză”, aveam să afirm ulterior, fără exagerare. Era o tensiune acumulată de-a lungul anilor, un strat peste alt strat de suspiciuni, temeri, manipulări și interese. Eu doar am ridicat capacul.”
Presiunea exercitată de Liviu Dragnea
Fostul ministru al Justiției afirmă în jurnalul său că știa că orice decizie luată va stârni opoziție din partea diferitelor segmente: politice, instituționale, profesionale, și că nu exista o variantă perfectă pentru toate părțile implicate. Înainte de a formaliza ideile, încerca să analizeze contextul real, dincolo de zgomotul mediatic.
Tudorel Toader menționează că a resimțit presiunea din partea lui Liviu Dragnea imediat după asumarea mandatului.
„Presiunea de la nivel superior s-a făcut simțită încă de la început!
Dragnea a insistat — și nu cu vorbe puține — să modificăm conținutul infracțiunii de abuz în serviciu. „Să trecem pragul pentru sancțiune, să fie 200.000 de euro.” Era o soluție salvatoare pentru cine trebuia protejat. Numai că, oricât a insistat, nu am aprobat această modificare.”
„Mi-era clar că, dacă un ministru al justiției ar fi aprobat o modificare făcută cu dedicație, sistemul s-ar fi distrus moralmente”, subliniază Tudorel Toader.
El susține că a elaborat doar un proiect scheletic, nu un proiect de lege, iar acest draft a fost ulterior mutilat, combinat și „îmbunătățit” de diverse tabere, plin de propuneri din partea fiecăreia. Într-un capitol, fostul ministru menționează și pe Florin Iordache și pe fostul premier Mihai Tudose:
„Draftul inițial reprezenta un set de linii directoare. Niciodată nu l-am numit „proiect de lege”, pentru că nu a trecut prin procedura de avizare, nici nu a fost discutat și aprobat în Guvern.”
Înainte de o ședință de Guvern, premierul Mihai Tudose m-a întrebat dacă doresc ca draftul respectiv să devină proiect de lege și să fie adoptat de Executiv, sau dacă prefer ca acesta să fie preluat de Comisia Specială condusă de Florin Iordache, pentru a fi promovat ca inițiativă parlamentară.
Am răspuns că forma prezentată era doar o strategie, nu un proiect final, neavând avizele necesare și nici forma pentru a fi inițiat pe nivel guvernamental.
Mi s-a spus că, dacă sunt de acord, vor discuta cu Florin Iordache pentru ca acesta să preia draftul și să îl transforme în inițiativă legislativă parlamentară, urmând să fiu invitat să predau materialul comisiei.
Simțeam că există o intenție clară de a transfera problema dinspre Guvern. Era o temă delicată, cu implicații politice grave. Pe 25 octombrie 2017, am prezentat și am predat fizic și electronic draftul, însoțit de solicitarea de aviz de la Curtea Europeană a Justiției. Le-am spus clar: „Acestea sunt doar direcții de discuție, nu un proiect de lege”, dar acesta a fost transformat în trei acte normative propuse de 11 parlamentari. Era evident că draftul fusese mutilat, combinat și „îmbunătățit” cu propunerile fiecărei părți.
Surpriza mea a fost că opinia publică, mass-media și cetățenii cred că acele proiecte au fost ale mele, că eu le-am conceput și că eu le-am susținut, fiind percepute ca lucrările mele de arhitectură legislativă. Astfel, publicul a ajuns să creadă: „Legile justiției sunt opera lui Toader.”
Amendamentele proveneau din zona grupurilor de interese
Fostul ministru explică că, mai târziu, a aflat că o mare parte dintre propuneri proveneau „din cercuri externe”, din alte centre de reflecție, precum ONG-uri, grupuri de interese sau persoane fără legătură directă cu domeniul juridic, dar care aveau dreptul să formuleze inițiative legislative.
„Unele organizații profesionale au fost trecute în mod fictiv ca autorii amendamentelor. Curtea Constituțională a constatat aceste nereguli și neconstituționalități.”
Fără a-i numi explicit, Tudorel Toader menționează o consilieră a lui Florin Iordache, care aspira la funcția de ministru al Justiției, și care, în fapt, propunea ca un judecător să se poată autosuspenda pe durata mandatului de ministru, soluție ulterior declarată neconstituțională.
În concluzie, fostul ministru afirmă că speră în clarificarea situației și susține că toate modificările, deformările și soluțiile legislative neconstituționale au fost atribuite în mod eronat lui.
