Statele membre ale Uniunii Europene au obținut vineri o majoritate calificaă pentru validarea acordului, permițând președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și președintelui Consiliului European, Antonio Costa, să se deplaseze săptămâna viitoare la Asuncion (Paraguay, țara care deține președinția rotativă a blocului sud-american) pentru a semna oficial pactul împreună cu reprezentanții Argentinei, Braziliei, Uruguayului și Paraguayului.
Acordul a fost obținut în ciuda votului negativ al Franței, principalul opozant al înțelegerii, precum și al Poloniei, Austriei, Irlandei și Ungariei, și a abstinenței Belgiei, fiecu împreună cu sprijinul Italiei, care și-a schimbat poziția după ce îl blocase la sfârșitul lunii trecute, alături de alte țări opozante.
Pentru atingerea acestei majorități calificate, au fost negociate clauze de garanție suplimentare pentru agricultorii europeni, care au continuat protestele față de prevederile acordului, aceste măsuri convingând Roma să renunțe la votul împotrivă, însă nu au fost suficiente pentru a determina și Parisul să adere.
* O nouă alianță împotriva protecționismului global
Impulsul principal pentru finalizarea tratatului, care rămăsese blocat din cauza unor probleme tehnice de la încheierea negocierilor din 2024, se explică în mare parte prin nevoia Bruxelles-ului de a identifica piețe și parteneri comerciali alternativi, un obiectiv subliniat de diverși lideri europeni.
Toate aceste evoluții apar în contextul creșterii tensiunilor comerciale și a impunerii de taxe vamale de către administrația americană, după revenirea la putere a lui Donald Trump, și a influenței crescânde a Chinei în regiuni precum subcontinentul latino-american, precum și a dependenței europene de Beijing pentru aprovizionarea cu materii prime esențiale.
Noul spațiu comercial va include aproximativ 800 de milioane de consumatori și va reprezenta un produs intern brut comun de aproximativ 22.000 de miliarde de dolari, conform datelor Comisiei Europene.
Acordul va elimina taxele pentru 91% din exporturile UE către Mercosur și pentru 92% din vânzările sud-americane către Europa, ceea ce se traduce în economii anuale estimate de 4 miliarde de euro pentru companiile europene.
Pentru Uniunea Europeană, tratatul deschide accesul către o piață protejată din punct de vedere istoric pentru sectoarele industriale cele mai competitive, precum sectorul auto și cel al utilajelor industriale, unde taxele vamale actuale, între 35% și 14%, vor fi eliminate treptat.
Alte sectoare care vor beneficia în mod special sunt cel chimic și cel farmaceutic, care exportă în valoare de miliarde de euro anual, precum și produsele agroalimentare protejate prin denumiri de origine, precum vinurile și brânzeturile.
În același timp, acordul va permite Mercosur să-și întărească poziția de „grânar mondial” pentru Europa, obținând acces preferențial la carne de vită, soia, miere și biocombustibili, sub un nivel de cote ce urmărește limitarea impactului asupra produselor locale europene.
* Ultimele obstacole pentru semnarea acordului
Totuși, aprobarea acordului cu Mercosur de către statele din UE nu reprezintă încă ultima etapă, deoarece pot apărea ultimele impedimente, în special în procesul de ratificare în Parlamentul European în 2026.
În prelungirea procesului de ratificare, acordul este considerat „mixt” și se împart în două componente: cea comercială și de asociere, ambele urmând să fie aprobate de Parlamentul European înainte de încheierea formală, iar acordul de asociere necesită, de asemenea, consensul tuturor parlamentelor naționale din UE.
Ratificarea în Parlamentul European va fi complexă din cauza diviziunilor în cadrul legislativ, votul fiind influențat atât de apartenența politică, cât și de naționalitatea eurodeputaților. De exemplu, aproape toți europarlamentarii francezi vor exprima opoziție, indiferent de afilierea politică.
De asemenea, anumite grupuri au manifestat intenția de a vota împotrivă, precum extrema dreaptă, în special partidul „Patrioți pentru Europa”, care are chiar în vedere formularea unei moțiuni de cenzură împotriva Ursulei Von der Leyen, sau grupul Verzilor și al Stângii, din cauza preocupărilor legate de mediu și de concurența neloială, pe care o consideră generată de pact.
