Tranziția la un nou sistem de pensii în Olanda va avea loc pe 1 ianuarie, marcând momentul în care aproximativ 9,5 milioane de pensii vor fi transferate către un model bazat pe conturi individuale, înlocuind sistemul colectiv de fonduri de pensii. Această modificare permite asumarea unui risc investițional mai mare și a suscitat deja controverse, transmite agenția EFE, citată de Agerpres.
Sistemul de pensii ocupaționale din Olanda, cel mai extins din Uniunea Europeană și cu active de aproape două trilioane de euro, trece de la garantele certitudini la acceptarea dinamicii pieței pentru a crește sustenabilitatea pe termen lung într-o economie în îmbătrânire.
Această reformă nu modifică pensia de stat de bază (AOW), finanțată din taxe și independentă de salariu, nici schemele private individuale, ci vizează pilonul principal al sistemului olandez: pensiile administrate de fonduri sectoriale, precum cele din domeniul sanitar, construcții, metalurgie sau administrație publică, care reprezintă marea parte a economiilor pentru pensionare.
Până în prezent, aceste fonduri funcționau ca un mare fond comun, colectiv și obligatoriu, în care contribuabilii tineri susțineau pensiile celor în vârstă, riscurile investiționale fiind limitate, iar pensiile fiind mai stabile, deși adesea fără a acoperi complet inflația.
De-a lungul deceniilor, acest sistem a promis pensii bazate pe salariu și anii de muncă, investind în obligațiuni de stat și instrumente financiare aferente ratelor dobânzilor. Însă perioada de dobânzi scăzute și îmbătrânirea populației complică compensarea inflației și pot duce la reducerea beneficiilor.
Ca răspuns, Olanda a implementat o reformă, valabilă din 2023 și cu aplicare graduală până în 2028, care modifică această schemă: activele fiecărui fond sunt divizate în „conturi individuale”, iar pensia depinde acum de contribuțiile personale și randamentul investițiilor.
Reforma permite fondurilor asumarea unor riscuri investiționale mai mari, cu o pondere crescută a acțiunilor, obligațiunilor corporative sau ipotecilor, adaptate diferențelor de profil de risc în funcție de vârstă. Astfel, persoanele apropiate de pensionare rămân relativ mai protejate.
Pentru 1 ianuarie, primul grup major de fonduri, ce gestionează peste 500 de miliarde de euro, va adopta noul sistem și va avea un an pentru ajustarea portofoliilor, determinarea distribuțiilor, aplicarea creșterilor inițiale și alocarea compensațiilor. Alte fonduri, inclusiv cel pentru funcționari, ABP, vor începe tranziția în 2027.
Pentru a compensa efectele dispariției solidarității intergeneraționale, vor fi acordate plăți unice, destinate mai ales persoanelor între 40 și 50 de ani, care în vechiul sistem au contribuit la fondurile pentru generațiile mai în vârstă, fără a beneficia ulterior de acele drepturi.
Această reformă are implicații globale, deoarece Olanda deține unele dintre cele mai mari rezerve de economii pentru pensii din lume, iar schimbările în modul de administrare a acestor fonduri pot influența piețele europene de obligațiuni, în contextul unui moment delicat economic.
Marile fonduri de pensii din Olanda erau investitori fideli în datorii publice pe termen lung și intenționează să reducă astfel de plasamente, chiar în perioadele în care statele europene trebuie să atragă fonduri suplimentare pentru finanțarea cheltuielilor viitoare.
Germania și alte națiuni, precum Italia și Spania, își ajustează politicile de îndatorare, unele stimulând economia, altele explorând alte piețe pentru randamente, în contextul schimbărilor din Olanda.
A existat consternare în rândul organizațiilor pensionarilor, care au contestat în justiție trecerea la noul sistem, considerând că drepturile de indexare sau beneficiile acumulate sunt afectate și calificând aceste acțiuni drept o „expropriere fără compensație”. Ei urmăresc prezentarea cauzei în fața Curții Europene de Justiție pentru a verifica dacă normele europene privind protecția proprietății sunt încălcate.
De asemenea, există temeri legate de lucrătorii care își schimbă ocuparea sau reduc programul înainte de tranziție, riscând să piardă total sau parțial drepturile de compensare.
Supervizorul sistemului, Banca Centrală a Țărilor de Jos (DNB), monitorizează planurile de adopție și asigură echitatea distribuției activelor între pensionari și angajați activi, precum și identifică riscuri suplimentare, cum ar fi expunerea excesivă la acțiuni tehnologice și riscuri asociate cu bula inteligenței artificiale.
În luna iulie, aceste fonduri aveau investiți peste 150 de miliarde de euro în acțiuni din sectorul tehnologic, reprezentând 43% din portofoliul de acțiuni și cu o creștere de 50% față de 2020, cu o concentrare accentuată pe companii americane.
