Ladislau Boloni (72 de ani) a primit trofeul de legendă ANS, înmânat de Miodrag Belodedici. Vizibil impresionat, antrenorul a mulțumit tuturor pentru distincție și a rememorat momente memorabile din cariera sa.
Boloni i-a adus un omagiu și lui Helmuth Duckadam, dedicându-i trofeul. Prezența lui Valentin Ceaușescu a fost marcată de emoție, declanșând lacrimi.
Ladislau Boloni: „Nu mi-am imaginat o asemenea ospitalitate și căldură”
„Recunosc că, urcând pe scenă, am fost copleșit de emoție, chiar am avut o oarecare teamă.
Veneam într-un loc puțin familiar mie și nu-mi închipuiam că aș fi întâmpinat cu atâta curiozitate și căldură. Desigur, mulțumesc pentru această distincție!
Sunt încântat să mă întâlnesc cu cei mai mari sportivi ai anului 2024. Îi felicit pe toți și le doresc mult succes în continuare! Observând printre spectatori alți foști sportivi de excepție, am realizat importanța caracterului pentru a ajunge campion. Este o onoare să fiu printre ei.
M-au inundat amintirile. Ca jucător, cea mai emoționantă experiență nu s-a petrecut pe un teren de fotbal, ci la aeroportul Otopeni, la întoarcerea din 1986 cu Cupa Campionilor Europeni. Veneam noaptea târziu, am ieșit pe terasă, iar în fața noastră se aflau zeci de mii de oameni.
Cred că nu exagerează cine spune că o întreagă țară a venit să ne fie alături. Victoriei noastre îi aparținea această bucurie, mândria și sentimentul de împlinire. Era extraordinar să sărbătorești alături de acești oameni. O experiență de neprețuit.
Nu cred că este un secret faptul că fotbalul din Occident este deosebit de solicitant, dur, dar și de înaltă valoare. Ca antrenor, consider performanța principală faptul că am reușit să mă integrez și să rămân în acest fotbal timp de aproape 30 de ani. Obstacolele nu m-au copleșit, am rămas stăpân pe situație și am obținut rezultate remarcabile.
Am câștigat campionate, cupe și am promovat mulți tineri în acest fotbal de înaltă performanță. Aceste succese mi-au adus satisfacție, recunoaștere și respect, însă respectul de aici, de acasă, pare a fi mai profund.
Știu că de la o localitate mică, de la Botoșani la Reghin și Cluj, până la orașe importante, cum sunt Sighișoara și Brașov, acest respect a fost întotdeauna prezent. Este un sentiment deosebit de plăcut și valoros.
Oare mai trebuie să vorbesc despre orașul meu natal, despre orașul meu de suflet, Târgu Mureș, care întotdeauna m-a protejat și m-a iubit? Sunteți sigur că se poate spune prea mult de un om care, oriunde în lume, era susținut și protejat de oameni. Sentimentul de bucurie este în continuare prezent!
Există o conexiune nevăzută. Până la urmă, și Bucureștiul este al meu! Aș dori să ne întoarcem în 1981, când, la ordinul Comitetului Central, eram exclus de la națională.
Echipa națională, după un timp, a început să prezinte dificultăți, nu din vina mea. Antrenorul s-a schimbat iar eu eram la cimitir, la mormântul tatălui meu.
Acasă, a sunat telefonul și, după o conversație cu o persoană importantă, mi-a spus: Am nevoie de tine! O afirmație care, în acel moment, avea o semnificație deosebită.
S-a contestat decizia de interzicere de la națională. Această propoziție, timp de 2 ani, nu îndrăznise nimeni s-o rostească. Acelea 4 cuvinte mi-au schimbat viața. Persoana respectivă nu este prezentă astăzi, deoarece are alte preocupări legate de echipa națională. Ghiciți cine este vorba – Mircea Lucescu. Îți mulțumesc pentru curajul tău!”, a spus Boloni.
Fotbalul este un sport de echipă, însă trofeul e al meu. Ştiu că trebuie să-l împart cu colegii mei de la ASA Târgu Mureș și de la echipa națională. Îmi retrag afirmația anterioară, am zis că nu voi cita nume. Trofeul nu este numai al meu, e al lui Ion Alexandrescu, al lui Emil …,al lui Fane Iovan, al lui Belo, al lui Bumbescu…, al lui Ilie Bărbulescu și al lui Bălan. Dar e și al lui Tudorel Stoica, Gabi Balint, Gheorghe Hagi etc.
– Ladislau Boloni
La finalul discursului, Boloni a vrut să împartă trofeul cu două persoane dragi. Valentin Ceaușescu, fiind prezent, a fost foarte emoționat, plângând când a fost menționat.
„Trofeul mai aparține cuiva, unui om special, deosebit, puternic și foarte inteligent. Sunt fericit că dânsul se află astăzi printre noi. Valentin, trofeul este și al tău! Am comis o eroare: trofeul îi aparține și lui Duckadam!’, a concluzionat Boloni.
