Verile recente au fost extrem de asemănătoare cu cea din 2024, o situație îngrijorătoare. Prima undă de căldură intensă a lovit în iunie, urmată de trei valuri în iulie, ultimul fiind cel mai sever, cu temperaturi atingând 43 de grade Celsius. Aceste perioade extreme de căldură au devenit o realitate obișnuită în ultimul sfert de secol, fiind mai frecvente decât în ultimele 85 de ani ale secolului XX. Cât de severe au devenit valurile de căldură în România în ultimii ani?
Valurile de căldură au devenit o regulă, nu o excepție
Luna iunie a înregistrat o temperatură medie națională de +22,1°C, cu 2,1°C peste media intervalului 1991-2020, conform datelor ANM. În iulie 2025, media națională a fost de +23,5°C, cu 1,7°C peste medie. Fiecare lună a stabilit 11 noi recorduri absolute de temperatură maximă.
Cele mai extreme valuri de căldură din România au avut loc în 1916, 1946, 1950, 1952, 1963, 1987, 1994, 2000, 2007, 2012, 2015, 2022, 2023, 2024 și 2025. Observația ce se desprinde din această listă este că, în primele decenii ale secolului trecut, se puteau înregistra decenii întregi fără perioade semnificative de căldură, în timp ce astăzi acestea sunt aproape anuale.
În cele mai severe perioade caniculare, au existat 15-20 de zile consecutive cu temperaturi maxime peste 35 de grade Celsius la nivel național.
Între 1963 și 1987, nu s-au înregistrat valuri de căldură semnificative. După anul 2000, frecvența acestora a crescut, iar în ultimul deceniu valurile de căldură au devenit o normă, cu doar câteva veri excepțional de blânde.
Analizând ultimii 20 de ani, doar trei veri au fost mai moderate în ceea ce privește valurile de căldură: 2006, 2009 și 2014, caracterizate prin puține zile caniculare față de medie.
Anul 2012 și 2024 s-au remarcat prin valuri de căldură extinse atât în iunie, cât și în iulie și august.
Creșterea temperaturilor în Alexandria
Situația din Alexandria, un oraș din sudul țării, ilustrează perfect această problemă. În iulie 2024, media lunii a fost de +28°C, iar în august anul trecut, media a fost de +27,4°C. Alexandria a fost cel mai cald loc din țară în aceste două luni, cu temperaturi cu câteva grade peste normal, fiind o perioadă extrem de caldă. În iulie au fost 14 nopți consecutive caniculare, iar în august, au continuat cu 16 nopți.
Din cele 62 de zile (iulie+august) analizate, în 39 au fost înregistrate temperaturi maxime peste 35°C (punctul de prag pentru caniculă). Cinci zile s-au remarcat prin temperaturi extreme, peste 40°C la umbră. Media minimelor nocturne a fost de +19,9°C, iar în 33 de nopți, temperatura minimă nu a coborât sub 20°C. Cea mai mică temperatură înregistrată în cele două luni a fost de +14,6 C. Diferența medie între temperatura maximă și minimă a fost de 16 grade Celsius.
Veri extreme și perioade mai moderate
Vara acestui an este pe urmele verii trecute, o tendință îngrijorătoare. Datele ANM arată că vara anului 2024 a fost cea mai caldă din intervalul 1901-2024, cu o temperatură medie națională de 24,2°C. Astfel, a depășit recordul anterior din 2012, cu o temperatură medie sezonieră de 23,5°C.
În ultimele două decenii, temperatura medie de vară a depășit frecvent 22°C, iar tendința generală este de creștere a temperaturii în acest anotimp.
Între 1976 și 1984, au existat patru veri remarcabil de răcoroase, cu temperaturi medii sub 18 °C pe întreg teritoriul. Astfel de veri devin din ce în ce mai rare.
În localități precum Giurgiu și Turnu Măgurele, au fost peste 100 de zile cu temperaturi maxime peste +30 de grade în 2012, un an cu temperaturi record.
Fenomenul de valuri de căldură se evidențiază prin nopți extrem de calde. În iulie 2007, au fost nopți cu minime peste +27°C la Cernavodă și Călărași, iar în 1924, la Sulina, au fost 90 de nopți cu minime peste 20°C. Anul trecut, la Oravița, s-a înregistrat o minimă nocturnă record național: +28,9°C.
Valul de căldură din iulie 2007 a fost deosebit de sever, înregistrându-se peste zece zile consecutive cu maxime peste +35°C în anumite zone. S-au înregistrat +44,3 grade Celsius la Calafat, cel mai ridicat nivel înregistrat în ultimii 74 de ani în țară.
În 2015, valuri de căldură de diverse intensități au fost prezente în fiecare dintre lunile anotimpului estival, cu un nivel maxim la sfârșitul lunii iulie, iar spre finalul lui septembrie s-au înregistrat temperaturi peste +37°C în Banat, un fenomen rar chiar și în contextul actual.
În acest an, în iulie 2025, au avut loc trei valuri de căldură, după un prim val canicular care a adus temperaturi peste 40°C încă din iunie, un fenomen rar.
Evoluția recordurilor naționale de temperatură maximă
Primul record absolut de temperatură maximă din secolul XIX a fost de +42,8°C, în vara lui 1896, la Giurgiu. Acest record a rezistat 20 de ani, fiind depășit cu o zecime de grad în 1916, la Alexandria. Trei decenii mai târziu, recordul a fost preluat de Strehaia, cu +43,5°C în septembrie 1946.
Stația meteo din Ion Sion (Brăila) nu mai este funcțională din 1960, însă în 1951 în acea locație a fost înregistrată temperatura maximă absolută de +44,5°C. În aceeași zi, alte două localități din Bărăgan au înregistrat valori extrem apropiate (Amara și I.C. Frimu).
În ritmul actual al încălzirii globale, se preconizează că recordul maxim de temperatură ar putea fi depășit până în jurul anului 2030. În iulie 2025 au fost înregistrate temperaturi de +43,4°C la Calafat, la 1,1 grade de maxima absolută.
Evoluția valurilor de căldură la nivel global
Un studiu publicat în revista Science Advances a analizat modificările valurilor de căldură între 2016-2020 și 1979-1983, identificând o serie de tendințe. Mașele de aer cald care generează valurile de căldură se deplasează cu 20% mai lent și apar mai des, afectând un număr mai mare de oameni.
Durata medie a valurilor de căldură a crescut de la 8 zile acum 40 de ani la 12 zile în ultimii ani, cu variații de la 3-4 zile până la peste 20 de zile.
La nivel global, valurile de căldură au devenit mai frecvente, crescând de la o medie de 75 de evenimente pe an la 98 între 1979-1983 și 2016-2020.
Incidența valurilor de căldură, în special în Europa și Asia, este din ce în ce mai ridicată, cauzată de încetinirea ritmului de deplasare a maselor de aer cald, care staționează mai mult decât înainte.
