Vârsta la care românii își iau primul credit pentru casă

Darius Cojocaru
5 Citit minim
Românii își iau primul credit pentru casă la 36 de ani, până atunci stând cu părinții. Spaniolii își iau primul credit la 41 de ani, iar belgienii la 27 – HotNews.ro

Un tânăr de 24 de ani, profesionist în tehnologie informatică, deși câștigă un salariu bun, continuă să locuiască cu părinții într-un apartament cu trei camere din București.

Cheltuielile sale sunt reduse, mama lui asigurându-i masa și facându-i cumpărăturile și spălând rufele.

Tânărul declară că își dorește să economisească pentru o locuință proprie, dar menționează și posibilitatea plecării din țară.

Refuză să ia un credit imobiliar, mai ales în contextul actual economic și fiscal. Speră la o diminuare a prețurilor pe piața imobiliară. Nimic nu-l grăbește, conform spuselor sale.

Mulți alți tineri români amână plecarea de acasă, până la 30 de ani în cazul bărbaților și 25,4 ani în cazul femeilor, conform datelor Eurostat. O posibilă explicație ar fi că femeile se căsătoresc mai devreme.

Vârsta medie la care românii iau primul credit bancar a crescut ușor, ajungând la aproximativ 36 de ani, conform datelor Băncii Naționale.

Vârsta medie la care oamenii din Europa iau primul credit ipotecar este de aproximativ 34 de ani, cu variații semnificative între state.

Belgia: Cumpărători mai tineri, cu o medie de aproximativ 27 de ani.

Franța și Austria: Vârsta medie este de aproximativ 31 de ani.

Germania: Vârsta medie este de 34 de ani.

România: Vârsta medie este de 36 de ani.

Spania: Cumpărători mai în vârstă, cu o medie de aproximativ 41 de ani.

SUA: Cumpărători cu vârstă medie de aproximativ 36 de ani.

În sudul Europei, vârsta medie este mai mare, mulți tineri locuind cu părinții până la începutul vârstei de 30 de ani.

Termenii de rambursare ai creditelor imobiliare variază între 20 și 30 de ani, majoritatea plății terminându-se înainte de vârsta de pensionare.

Deși condițiile de creditare, salariile și prețurile locuințelor diferă între state, datele Băncii Naționale arată că prețul pentru un apartament de două camere la Cluj este similar cu cel din Viena.

Pentru achiziționarea unei locuințe de 55 mp fără credit imobiliar, sunt necesari aproximativ 12 ani în Viena, aproape 18 ani în Praga și aproximativ 15 ani în Budapesta și Varșovia.

În schimb, în județe precum Giurgiu, intervalul necesar este substanțial mai scurt.

În general, europenii își iau primul credit ipotecar la mijlocul sau la sfârșitul anilor 20, însă media variază foarte mult în funcție de piața locală, de normele sociale și de contextul economic.

Uneori, tinerii, care își doresc independența, își pierd avântul din cauza crizelor economice, întorcându-se să locuiască cu părinții.

Acum 25 de ani, ai nevoie de 66 de salarii pentru o garsonieră

Accesul tinerilor la o locuință proprie scade de la o generație la alta. În 2000, salariul mediu era de 2.139.138 lei, euro valora 20.300 lei și salariul mediu exprimat în euro era de 105 euro. O garsonieră în Titan costa 7.000 de euro, echivalentul a puțin peste 66 de salarii medii nete.

Banca Națională a calculat timpul necesar achiziționării unei locuințe cu două camere (55 mp) fără considerația costurilor de subzistență sau a economisirii și a ajutorului financiar din partea băncilor.

Cel mai lung timp necesar pentru achiziționarea unei proprietăți este în județul Cluj, aproximativ 11 ani.

Diferențe regionale în prețurile imobiliare

În România, existà diferențe semnificative în ceea ce privește prețurile imobiliare între județe. Prețurile pot scadea în unele zone și crește brusc în altele. Unele date reflectă schimbări la nivelul prețurilor imobiliare.

Creșterea rapidă a costurilor de construcție

În prezent, costurile de construcție cresc mai rapid decât prețurile locuințelor.

Consecințele vieții în casa părintească

Prelungirea șederii în casa părintească poate avea influențe atât pozitive (întărirea legăturilor intergeneraționale), cât și negative (presiune asupra părinților, amânarea independenței psihologice a tinerilor).

Generațiile X și Y (milenari) se confruntă de multe ori cu probleme economice care duc la revenirea în locuințele familiale. O componentă psihoculturală, legată de o posibilă reducere a dorinței tinerilor (milenari) de independență, este și ea relevantă.

De multe ori, situațiile financiare constrâng mulți tineri, în special după pierderea unui loc de muncă.

Costuri psihice pentru tineri și părinți

Și părinții pot fi afectați emotional din cauza revenirii copiilor acasă. Uneori, tinerii aflați în imposibilitatea de a-și asigura o viață independentă se întorc la părinți, fapt resimțit de către mulți părinți (55-65 de ani) ca o invazie a intimității.

Sunt și cazuri extreme în care părinții sunt nevoiți să apeleze la instanțe de judecată pentru a obliga copiii să părăsească locuința familială.

ETICHETATE:
Distribuie acest articol
Lasa un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *