Viorel Tănase, fost căpitan al Oțelului Galați, rememorează relația cu regretatul Vasile Simionaș
În urmă cu câteva zile, a trecut la cele veșnice Vasile Simionaș, fostul antrenor al Oțelului Galați, la vârsta de 74 de ani. În ultimele sale zile, a fost membru în Consiliul Director al unui club din Iași.
Amintiri despre un antrenor remarcabil
Viorel Tănase, profund afectat de dispariția fostului său antrenor, își amintește cu nostalgie de legătura lor strânsă. „Știam de o săptămână despre starea lui de sănătate și mă mențineam în legătură cu Marius Stan. Întreaga echipă a Galatiului din acea perioadă avea o relație deosebită cu Simionaș. Mă sfătuia atât în domeniul antrenoriatului, cât și ca persoană. Relația noastră era extraordinar de apropiată, de aceea moartea lui mă afectează profund.”, a declarat Tănase.
Folosind ca sinonim „ne” pentru „noi”, Tănase a subliniat: „Între 1994 și 1999, în Galați, am dezvoltat o legătură profundă cu dânsul. A fost inspiratorul echipei care s-a luptat cu sete pentru titlu. Înțelegea perfect problemele jucătorilor și găsea soluții adaptate fiecăruia. Îmi amintesc că venea mereu după noi, la petreceri, la locuri de distracție. Ne trata ca pe o familie, ne spunea: «Nu pot fi departe de voi, sunteți parte din familia mea.»
Descriind un moment memorabil, spune: „Uită-te, acum, când îți povestesc, mi se zbârlește pielea. După un meci cu Rapid, la Galați, toți jucătorii m-am întâlnit la o discotecă. Deodată, am văzut-o pe nea Simionaș în spatele nostru. «Aoleu, a venit, gata, s-a terminat!», am gândit. Dar, ne-a surprins plăcut. A cumpărat bilete, comunicând cu noi cu amabilitate și, uimitor, ne-a ajutat la o partidă de bingo. «Bingo!» a spus el, câștigând jocul. «Cei din spatele tabelelor câștigă, domnilor jucători!», ne-a spus.
Simionaș poseda o viziune inedită, fiind un om profund observator. A fost un maestru tactician și un vizionar. Tănase a remarcat: „Era calm, pentru că avea o abordare bazată pe o profunzime vastă. Avea o viziune profundă asupra aspectelor psihologice și profesionale. A fost greu să înțelege îndrumările sale tactice la început, însă, ulterior, am obținut rezultate remarcabile.”
Încheind cu emoție, Tănase a afirmat: „Am fost și la nunta fiului său, la Iași. Toți de la echipă ne-am întâlnit la Iași. Ne-au prins ninsorile… La Tecuci, am abandonat mașinile și am luat trenul. A fost o experiență de neprețuit. După părerea mea, ne-a unit. Ne-a creat o echipă, o adevărată familie. Ne cunoștea bine pe fiecare. Eram ca într-o echipă, ne-am petrecut vacanțele împreună, la munte sau la mare. Era implicat în toată viata noastră. «Ce face Andra?», mă întreba, de fata cea mare. «Ce face Denisa?», de fata cea mică. Era implicat în toate aspectele vieții. Era extraordinar de apropiat de fiecare dintre noi. Dumnezeu să-l ierte și să-i aducă multă pace, a împlinit lucruri remarcabile în fotbal și în viață. A creat fotbaliști și oameni cu valori pentru viitor.”
