Vera, o tânără de 24 de ani, se descrie drept „o persoană diferită” în familia ei. În realitate, este o supraviețuitoare. Ea este primul copil al părinților ei care a rezistat, după ce surorile ei mai mici au decedat în primii ani de viață. Este singura femeie din familia maternă care nu s-a măritat imediat după absolvirea liceului. Este și singura rudă care continuă studii superioare. Vera suferă de tulburare de personalitate borderline, iar o publicație de specialitate își prezintă povestea detaliat, subliniind particularitățile acestei afecțiuni.
- Având o prevalență de 1%, conform unor studii internaționale, se estimează că în România există circa 190.000 de persoane cu tulburare de personalitate borderline.
- În octombrie 2024, o publicație jurnalistică a lansat o serie de articole aprofundate cu privire la problemele din sistemul românesc de sănătate mintală, prezentând experiențele celor afectați.
Vera studiază acum, pentru a doua oară, o facultate umanistă. Prima încercare nu a avut succes, ea retrăgând dosarul din cauza deteriorării stării sale de sănătate. Medicii i-au diagnosticat depresie încă din adolescență. Timpul a trecut, dar depresia nu a dispărut. Vera a ajuns să creadă că nu se va mai întoarce niciodată la studii, însă, după un an de pauză, în 2022, s-a reînscris, găsind refugiu în sălile de curs pentru a-și stăpâni crizele de plâns, în băi unde încercase să se rănească, sau pe holuri, întâlnind foști colegi, acum masteranzi.
Trei ani mai târziu, în 2025, Vera reprezintă colegii ei în consiliul facultății și senatul universității. Prin intermediul ei, vocile lor se aud, pledând pentru activități extracurriculare despre sănătate mintală, pentru relații armonioase între studenți și profesori și pentru incluziune. Uneori, acest rol se realizează chiar în detrimentul progresului academic, Vera fiind nevoită să lipsească de la ore pentru îndatoririle sale. „Dar cineva trebuia să o facă”, spune ea, ușor ridicându-și umerii. Rolul de reprezentant al studenților o motivează să meargă înainte, promițându-și să aducă schimbări în bine pentru colegii ei.
Tocmai datorită universității, Vera a aflat că suferința pe care o trăia de mult timp are un nume specific. Cu puțin timp înainte de a renunța la facultate, psihologul i-a administrat teste detaliate. Vera nu s-a mai întors pentru rezultate. A consultat și un alt specialist, care a identificat, printre altele, și tulburări de anxietate, depresie și histrionism, însă doar în tulburarea de personalitate borderline a obținut un scor maxim. Întoarsă la facultate în 2022, psihologul i-a oferit rezultatele, dar tânără nu a primit verdictul cu ușurință. S-a documentat și a aflat că tulburarea de personalitate borderline are o asociere ridicată cu ideile suicidale și este adesea confundată cu manipularea.
Vera a mai aflat că nu se va vindeca niciodată, dar că poate învăța să gestioneze tulburarea și să ducă o viață normală. „Mi se pare prea dur să-mi spun că am o problemă”, explică ea. „Dar știu că trebuie să am grijă de acest aspect al personalității mele până la sfârșitul vieții.”
Violența și disocierea. „Creierul meu alegea să uite.”
Vera este o femeie impunătoare. Este înaltă, cu păr lung și drept, și se îmbracă elegant, asemănător cu o profesoară, mai degrabă decât cu o studentă. De altfel, visează la o carieră în educație și nu a renunțat la vis nici atunci când nu mai credea că o va putea atinge.
Din copilărie, Vera nu își amintește multe detalii. Își amintește că se refugia la bunici, pe care îi numea „mamă” și „tată” în perioadele de conflict parental. Poate încă să vadă cuțitul în direcția gâtului mamei. Îi răsună în minte strigătele tatălui, urmate de imaginea acestuia luând cureaua pentru a-și pedepsi copilul. Nu-și amintește, totuși, nicio lovitură. „După fiecare lovitură cu cureaua, mi se întrerupea amintirea. Probabil că violența era atât de intensă încât creierul meu alegea să o uite”, povestește ea. Disocierea este un mecanism de înlăturare a emoțiilor prea intense, o formă de a evita o durere insuportabilă.
Înainte și după despărțirea părinților, la 12 ani, Vera a luptat cu simptomele tulburării de personalitate borderline și cu insomniile. Noaptea se temea de întuneric, anticiparea telefonului tatălui, plecat la muncă în Italia, și amenințările acestuia de a-i provoca rău familiei. Vera nu se temea pentru ea, ci pentru mama ei. Chiar dacă mama a recăsătorit cu un bărbat mai bun, anxietatea persistă.
Două categorii de factori predispozanti pentru tulburarea borderline
Cercetătorii identifică două categorii de factori predispozanti. Sunt factori biologici, cum ar fi dimensiunea mai mică a amigdalei, responsabile de procesarea emoțiilor, detectată la persoanele cu borderline, asociată cu o activitate emoțională hiperactivă.
Predispozițiile pentru tulburarea de personalitate borderline pot fi transmise genetic, provenind de la un părinte care suferă de aceeași afecțiune sau de o altă tulburare psihică.
Factorii de mediu joacă un rol crucial. Abuzul din primii ani de viață, instabilitatea familială sau neglijența pot crește riscul. Nu sunt, însă, factori necesari sau suficienți.
„Tulburarea poate fi dezvoltată din primii ani de viață. Dacă nu este vorba de abuz, traumă sau lipsă de stabilitate emoțională, o altă posibilă cauză este suprastimularea. Persoanele cu borderline au, de obicei, un IQ ridicat. Când părinții observă potențialul copilului, există tendința de a accentua stimularea, invalidând anumite emoții”, explică o terapeută.
În cazul Verei, simptomele specific borderline s-au accentuat în liceu. Tânără tânjea după siguranță și apropiere, astfel a intrat, la 16 ani, într-o relație romantică cu un bărbat mai în vârstă. Deși și-a dat seama repede că nu era pregătită, relația a durat cinci ani. Mama a susținut-o pe tânără și a exprimat afecțiune pentru partenerul tânărului. Când Vera a încercat să se despartă, a primit o serie de palme.
„N-ai cum să-ți bați copilul de 20 de ani care nu vrea să fie într-o relație cu un bărbat cu 13 ani mai în vârstă. Cum faci asta după ce alți doi copii au murit?”, exclamă Vera.
„Nu știi niciodată ce trece prin mintea unui om!”
{/* Restul conținutului este similar, menținerea formatării si stilului */}
