Articol de Remus Dinu – Publicat luni, 17 noiembrie 2025, 19:04 / Actualizat luni, 17 noiembrie 2025 19:14
32 de ani de la victoria istorică a echipei naționale a României în meciul de la Cardiff, scor 2-1 împotriva Țării Galilor. Pe 17 noiembrie 1993, Gică Hagi și Florin Răducioiu au adus un succes esențial pentru calificarea la Campionatele Mondiale din 1994, eveniment ce a marcat începutul unei epoci de aur pentru fotbalul românesc. Această partidă memorabilă disputată pe stadionul „Arms Park” a asigurat României a doua prezență consecutivă la turneele mondiale, o realizare aproape imposibil de obținut în prezent.
Până la nopțile intense petrecute în Statele Unite, în urmă cu peste trei decenii, naționala României a avut de înfruntat un obstacol major, întâlnirea de la Cardiff din noiembrie 1993. Echipa condusă de Anghel Iordănescu a câștigat cu greu, scor 2-1, într-un meci plin de emoții! La scorul de 1-1, Bodin a ratat un penalti, trimițând balonul în bară transversală.
O victorie ce ne-a alimentat visurile
România a deschis scorul în minutul 33, când Gheorghe Hagi a executat un șut imparabil de la 25 de metri.
În minutul 63, la egalitate, gazdele au ratat o penalizare, Bodin trimis în bară transversală. Peste aproximativ 20 de minute, Ilie Dumitrescu a fost găsit excelent de Florin Răducioiu, iar acesta l-a învins pe goalkeeperul Neville Southall cu un șut printre picioare. La finalul celor 90 de minute, arbitrul Kurt Röthlisberger a fluierat încheierea partidei, scor 1-2 pentru România.
„Când galezii au ratat penalty-ul, am avut senzația că e seara noastră. Nu știu ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi marcat Bodin. Orice echipă are nevoie și de puțină noroc. Acum spun că am fi revenit și dacă penalty-ul lor nu s-ar fi transformat”, a declarat Gică Popescu, mulți ani mai târziu.
Publicul românesc a fost cu sufletul la gură la Cardiff. / FOTO: Arhivă
„Dacă Bodin ar fi transformat penalty-ul, poate că nu ne-am mai fi calificat”
De ce meciul de la Cardiff a avut o importanță vitală? Clasamentul de dinaintea week-end-ului din 17 noiembrie 1993 indica aceste poziții: 1. Belgia cu 14 puncte, 2. România cu 13 puncte, 3. Cehoslovacia cu 12 puncte, 4. Țara Galilor cu 12 puncte. În ultima etapă mai existau meciurile Belgia-Cehoslovacia și Țara Galilor-România pentru stabilirea clasamentului definitiv.
În anii anteriori, Dorinel Munteanu a povestit:
„Am trăit una dintre cele mai intense emoții când arbitrul a dictat penalty-ul. Eram pe linia de încălzire. M-am oprit din activitate. Inima îmi bătea violent! M-am rugat intens. Când Bodin a trimis în bară, am simțit că Dumnezeu ne-a fost alături și aveam șanse reale de victorie. Ulterior, performanța de la Mondialul din SUA a fost influențată de acea bară. Dar norocul și-l face echipa puternică, iar noi chiar eram una solidă atunci.”
Bodin în duel cu Gică Hagi / Sursă foto: Guliver/Getty Images
Selecționerul Anghel Iordănescu, care-l înlocuise pe Cornel Dinu, rememora:
„Am pierdut în tur, în deplasare, cu 1-0, apoi am câștigat greu acasă, pe final. Întors la Cardiff, am avut parte de o fază similară, cu ratările gazdelor. Nu pot să exprim cum am trăit acea experiență. Dacă Bodin ar fi marcat penalty-ul, e posibil să fi fost mai chinuiți sau chiar ne-antrenă ar fi depins rezultatul calificării”.
În pregătirea pentru Cardiff, am avut un cantonament în Oostende, Belgia, unde toți ne concentrăm pe antrenamente, recuperare și menținerea formei maxime. Eram în stare de luptă! Atmosfera a fost încărcată de anticipație și după ce am ajuns în Țara Galilor, în ziua meciului, am consumat o masă redusă, deși nu era recomandat. În noaptea precedentă jocului, câțiva dintre noi discutam pe la două dimineața la telefonul din hotel. „Ce faci? Cum te simți?”. Nimeni nu dormea. Eu stăteam în cameră cu Hagi. La micul dejun, râdeam împreună de cum arătam, obosiți și desfigurați de nesomn.
După victoria de la Cardiff, am simțit că am dat drumul la tot, emoții, lacrimi. Știam că întreaga lume urmărea acel meci și am resimțit o satisfacție și o eliberare imense la final.
–Ilie Dumitrescu pentru GSP, în 2019
Lotul echipei României la Cardiff: Prunea (Dinamo) – Petrescu (Genoa), Prodan (Steaua), Belodedici (Valencia), Lupescu (Leverkusen), Selymes (Cercle) – Sabău (Brescia), G. Popescu (Eindhoven), Hagi (Brescia), I. Dumitrescu (Steaua) – Răducioiu (Milan). Au mai jucat D. Munteanu (Cercle Brugge) și Mihali (Dinamo).
Selecționer: Anghel Iordănescu
Țara Galilor: Southall – Philips, Young, Melville, Goss (53) – Speed, Horne, Bodin (69) – Saunders, Rush, G. Gigs
Selecționer: Terry Yorath
Este o fotografie care lipsește din colecția mea. Am avut multe succese cu Manchester United și o carieră total diferită față de cea cu Țara Galilor. Cea mai mare oportunitate ratată a fost chiar în prima mea cupă mondială. Aveam 19 ani și ne-a lipsit un singur gol. Am ratat un penalty în meciul decisiv cu România și dacă am fi învins, am fi mers la Mondialul din SUA
– Ryan Giggs, în urmă cu mai mulți ani
Pentru România, următorul turneu final a fost cel mai convingător din istorie, încheiat cu o fază de sfert de finală dramatică împotriva Suediei, după ce în optimi, tricolorii reușiseră victoria dramatică cu Argentina, scor 3-2.
