Naționalismul nu este patriotism. Naționalismul implică o superioritate percepută față de ceilalți, în timp ce patriotismul presupune sentimentul de apartenență la o comunitate și contribuție la prosperitatea acesteia.
Atacul asupra unui curier din Bangladesh, de către un tânăr bucureștean, a stârnit temeri cu privire la resentimentele naționaliste latente din societatea românească și extinderea urarei. Textul următor este un îndemn la reflecție asupra complexității evenimentelor.
După ce un curier Glovo din Bangladesh a fost agresat pe stradă, jurnalistul Teodor Tiță a relatat despre un alt curier care-și plasase pe ambalajul său o notă cu mesajul: „Sunt român”.
Această scenă mi-a amintit de atmosfera premonitorie din filmul lui Radu Jude „Kontinental ‘25” și de un articol din HotNews, de la sfârșitul lunii iulie, care menționa o situație similară din documentarul „Durerea și mila. Cronica unui oraș francez sub ocupație” (1969), de Marcel Ophuls.
Declarația unui negustor asupra apartenenței sale etnice
În documentar, Marius Klein, un negustor din Clermont-Ferrand, a dat un anunț către comunitate după decretul evreiesc din anii 1940, declarându-se nereligios pentru a-și continua afacerea.
Ophuls l-a întâlnit ani mai târziu și l-a întrebat de ce a făcut acest anunț. Klein, purtând medalii din Primul Război Mondial, a explicat că nu a procedat din rasism, ci din dorința de a demonstra că nu este evreu.
Ophuls nu a oferit comentarii directe, lăsând privitorii să reflecte asupra acestui gest aparent benign, asupra căruia timpul nu pare să fi lăsat vreo amprentă semnificativă.
De fapt, negustorul s-a apărat delimitându-se de evrei, persoane persecutate pe nedrept. Gestul său a contribuit la izolarea acestora și la intensificarea distanței dintre „noi” și „ei”.
Justificând implicit acțiunile care au urmat, evidențiind „banalitatea răului” despre care scria Hanna Arendt, adică răul comis fără intenții rele.
Într-o societate lipsită de sentimente naționaliste latente, curierii din Bangladesh ar fi defilat prin București cu mesajele „Sunt din Bangladesh”. Totuși, societatea noastră nu este ideală. Interesul egoist prevalează în multe situații.
La fel ca Marius Klein în anii 1940, și curierul român din București s-a temut să nu fie agresat, jignit sau să-și piardă contractele, când lideri politici au îndemnat oamenii să refuze serviciile curierilor străini.
Probabil că nici curierul, nici liderul politic nu se consideră rasism.
Cine a fost manipulat?
Tânărul de 20 de ani care a agresat curierul din Bangladesh a filmat incidentul. Informații judiciare sugerează că tânărul ar proveni din sistemul de asistență socială. Această informație merită luată în considerare.
La arestare, mama tânărului a declarat că și el a suferit abuzuri din partea societății și a fost implicat în sistemul de protecție a copiilor. Informațiile sugerează un istoric complex.
Există o stare de preocupare. Cu toate că este responsabil pentru acțiunile sale, tânărul are nevoie de asistență specializată și susținere.
Traumele copiilor din sistemul de asistență
Copiii din centrele de plasament sunt expuși la o serie de probleme care îi modelează. Izolarea, lipsa încrederii, anticiparea unui viitor dificil și influența negativă sunt aspecte dificile ale sistemului.
Traumatizările dobândite în aceste centre pot conduce la comportamente agresive și la o nevoie de recunoaștere.
Atitudinea generală percepută a celor din jur poate contribui la intensificarea violenței și la lipsa de perspective.
Situațiile de violență în aceste instutiții pot demonstra dificultăți de adaptare.
Tânărul pare să fie afectat de un comportament deteriorat pe care trebuie indentificat și abordat cu compasiune
Întrebarea jurnaliștilor a fost ironică si sugestivă, având legătura cu filme celebre.
În cazul unui individ care a fost neglijat sau exploatat, reacțiile emoționale sunt mai intense și dificil de gestionat.
Copiii se atacă unii pe alții
Frica unui copil din sistemul de asistență socială e legată de sentimentul de nemeritat și de convingerea că nu va fi iubit niciodată. Aceasta poate duce la comportamente agresive și indiferență.
Furia față de marginalizat poate fi de fapt o manifestare a furiei împotriva sistemului care îi tratează și pe ei ca pe niște marginali.
Necesitatea de a fi văzut și acceptat poate fi o cauză a violenței.
Bullying-ul este o formă de comunicare și o lege nescrisă în astfel de medii.
Adolescenții din mediile de plasament își impun autoritatea, folosind violența pentru a domina.
Experții ar trebui să identifice cauzele reale ale furiei și să dezvolte strategii adecvate, pentru un viitor mai bun.
Teama și furia sunt strâns legate
Frica și ura sunt utilizate de cei care doresc să creeze diviziuni în societate. În vremuri tensionate, focusul excesiv pe dreptate și o lipsă de empatie caracterizează societatea contemporană.
Lupta fundamentală nu este între categorii, ci între indiferență și empatie.
Aceste aspecte reflectă o luptă internă.
A nu face rău, în absența binelui
Lupta interioară este esențială. Aceasta implică: a nu face rău și a opta pentru umanitate, respect și autorespect.
Un test existent este de a ne feri de egoism și de a înțelege poziția celuilalt.
Cum putem îmbunătăți viața noastră?
În vremuri dificile, exemplele inspiratoare sunt necesare. La Roma, un adolescent a fost canonizat pentru caritate. În ciuda bolii și dificultăților, Carlo Acutis a încercat să aducă bine în lume.
Viața și acțiunile sale constituie o invitație la o viață cu sens, pentru toți, dar mai ales pentru tineri.
Canonizări recente sunt utile de studiat și de luat ca exemplu pentru a înțelege cum să avem o viata mai bună.
Pentru a ne înțelege mai bine unii pe alții, trebuie să înțelegem motivațiile celorlalți și să ne întrebăm ce a condus la deciziile pe care le-au luat.
