Ziua Z: Cu cine jucăm la baraj? Istoricul duelurilor cu cei patru posibili adversari și nivelul de dificultate al balaurilor din urna 1 – Votează în sondaj cine vrei să fie adversarul României!

Materialul analizează istoricul „tricolorilor” în confruntările cu fiecare dintre aceste naționale, rememorează meciuri celebre din fotbalul românesc, explică succint filozofia tactică actuală a fiecărui adversar și evidențiază jucătorii-cheie, forma lor din preliminarii și toate detaliile relevante înaintea barajului. O concluzie menită să ofere o perspectivă clară asupra provocării ce ne așteaptă.

• Tragerea la sorți de la Zurich va avea loc la ora 14:00, în format LiveTEXT pe GSP.ro și va fi transmisă prin intermediul televiziunii de către postul de televiziune local.

• Pe lângă adversara din semifinala barajului, România își va descoperi și posibila rivală din disputa finală, în funcție de combinațiile de dueluri dintre echipele plasate în urnele 2 și 3.

• Semifinalele se vor disputa pe 26 martie 2026, iar finalele pe 31 martie 2026.

• România va evolua în deplasare în prima manșă a barajului, iar pentru stabilirea câștigătoarei finalei va avea loc o tragere la sorți suplimentară.

  Urnele valorice:

• Urna 1: Italia, Danemarca, Turcia, Ucraina

• Urna 2: Polonia, Țara Galilor, Cehia, Slovacia

• Urna 3: Irlanda, Albania, Bosnia, Kosovo

• Urna 4: Suedia, România, Macedonia de Nord, Irlanda de Nord

Italia. Superputeră în așteptare, evită o a treia prezență consecutivă la Mondiale

Italia, cu cel mai impresionant palmares și o tradiție denumită legendă, rămâne una dintre „forțele sacre” ale fotbalului global: patru titluri mondiale (1934, 1938, 1982, 2006), două finale (1970, 1994) și două trofee continentale (1968, 2020).

În fața unei asemenea formații, „tricolorii” vor avea, inevitabil, statut de outsideri. Echipa italiană are experiență, odihnă de turneu final și un ADN de câștigători consolidat în aproape un secol de performanțe.

Totuși, „Squadra Azzurra” nu mai dispune de aceeași agerime. Se confruntă cu trauma ultimelor două eșecuri în barajele pentru Mondiale (Suedia 2018 și Macedonia de Nord 2022), ambele pierdute. Anterior, Italia ratase alte două turnee mondiale: 1930, din motive administrative, și 1958, în Suedia.

1. Context istoric: Italia domină confruntările directe » Am câștigat doar un meci oficial!

Cu Mircea Lucescu pe bancă, am învins într-unul dintre cele două dueluri oficiale câștigate cu Italia în istoria echipei naționale. Aceasta a fost pe 16 aprilie 1983, într-un meci din preliminariile pentru EURO ’84. Victoria cu Squadra Azzurra a fost o cotitură în cariera lui „Il Luce”, care avea să-l „îmblânzească” pe teren în deceniile următoare. Aceasta reprezintă una dintre cele mai importante realizări din cariera sa, o adevărată „capodoperă”, așa cum însuși o descrie azi.

16 aprilie 1983. Într-o noapte de primăvară, România a intrat în istorie cu o victorie memorabilă împotriva campioanei mondiale: 1-0 pe stadionul „23 August”.

Rezultatul a fost unul răsunător, în contextul în care câteva luni înainte, Italia eliminase Brazilia, Argentina și Germania Federală în drumul spre Mondialul din 1982.

Meciul conta pentru preliminariile EURO ’84, unde participau doar opt echipe, câștigătoarele celor șapte grupe și gazda finalului.

„Vom pune în practică tot ce știm” era declarația lui Mircea Lucescu, înainte de partida de pe „23 August”, stadion cu peste 80.000 de spectatori, unde italienii au fost întâmpinați cu un show pirotehnic improvizat, cu torțe confecționate din ziare.

Era a patra întâlnire dintr-un total de opt, iar România era lider în clasament, cu 5 puncte, urmată de Cehoslovacia, Italia și Suedia, toate cu 3 puncte, iar Cipru ultima, cu 2.

Italia venea la București cu toate corzile slăbite. Un eșec ar fi pus capăt aproape complet șanselor de calificare ale „azzurrilor”, în vreme ce o victorie a echipei antrenate de Lucescu i-ar fi apropriat decisiv de primul Eurosrcen dezvoltarea în istorie a naționalei române.

Echipa României, cea care a învins Italia în 1983 // foto: Arhiva GSP

Naționala noastră s-a impus cu 1-0 și a pierdut doar un meci până la finalul campaniei, cel din deplasare cu Cehoslovacia. La final, grupa s-a încheiat cu România pe primul loc, cu 12 puncte, urmată de Suedia (11), Cehoslovacia (10), Italia (5) și Cipru (2). După un 0-0 în Italia, România s-a impus în primăvară. Lucescu a aplicat un plan tactic perfect lui Enzo Bearzot, bazat în principal pe Ilie Balaci.

În acea seară, „Minunea Blondă” a strălucit! L-a bătut pe Claudio Gentile, care îl eliminase pe Maradona, la Mondialul din ’82. A câștigat toate cele cinci dueluri directe cu acesta.

78%au fost duelurile câștigate de Balaci, cel mai bun procentaj din echipa lui Lucescu.

În minutul 24, a pasat șiret lui Boloni din lovitură liberă, acesta învingându-l pe Dino Zoff cu o „torpilă” de la distanță.

Lucescu prevedea și reușita echipei sale: „Îmi amintesc conferința de presă dinaintea meciului. Am spus: «Acest meci poate fi câștigat printr-o lovitură liberă». Știam exact punctele noastre forte și vulnerabilitățile italiene.”

Sportivii români au avut încredere în antrenor și au reușit să ajungă printre primele opt naționale europene pentru prima oară, fiind începutul unei povești remarcabile, începutul unei epoci în care sub conducerea lui Lucescu s-au obținut victorii importante, inclusiv împotriva Italiei, în contextul unui meci memorabil.

• Detalii tehnice:

• GOL: Boloni (24)

• Echipa României: Moraru – Rednic, Ștefănescu, Iorgulescu, Ungureanu – Balaci, Boloni, Augustin (76 I. Andone), Klein – Geolgău (85 Cârțu), Cămătaru

• Antrenor: Mircea Lucescu

• Adversar: Zoff – Gentile, Collovati, Scirea, Cabrini – Tardelli, Marini, Antognoni (60 Dossena) – Conti, Paolo Rossi, Bettega (68 Altobelli)

A fost cel mai important meci. Prima victorie împotriva unei campioane mondiale, Italia. Întregul eveniment a fost planificat în detaliu: lotul, atmosfera, stadionul plin, și toate celelalte elemente. Acest moment a fost construit în jurul acelei victorii.

– Mircea Lucescu

Cu excepția acelui meci din ’83, România a mai câștigat un singur duel, în primăvara anului 1989, cu scorul de 1-0, într-un meci de pregătire la Sibiu. Totalul meciurilor între cele două echipe a ajuns la 17, după cum urmează:

• Bilanț pentru România: 17 meciuri – 2 victorii, 5 remize, 10 înfrângeri

Din aceste partide, două sunt considered cele mai importante: cele din EURO 2000 și EURO 2008.

La ultimul meci din ultimul an al mileniului 2, amintim ultimul gol al lui Gică Hagi pentru echipa națională, o partidă pierdută în minutul 60, la Bruxelles, în fața unei formații cu Maldini, Conte, Zambrotta, Del Piero sau Inzaghi pe teren. Totti și Inzaghi au marcat pentru Italia în primul sfert de oră al meciului de la Campionatul European din Belgia și Olanda.

Un alt meci memorabil rămâne cel cu Mutu și parada lui Buffon, care n-a reușit să înscrie de la 11 metri pentru o „doppietta”.

2. Echipa. „Squadra Azzurra”, „descusută” tactic: unde pot ataca „tricolorii”

Până duminica trecută, bilanțul lui „Rino” era de șase victorii din șase meciuri, însă obținute în fața unor naționale modeste: Israel, Estonia, Moldova. Chiar și acolo, jocul Italiei a lăsat de dorit. Două victorii, 2-0 cu Moldova, nu indică o progresie reală, mai ales că Moldova a încasat 16 goluri de la Norvegia.

Partida cu Israel din Debrecen a fost un veritabil thriller: Italia a marcat de 5 ori, dar a primit 4 goluri de la Israel, într-un meci cu o defensivă vulnerabilă. S-a încheiat 5-4, dar problemele Italiei sunt evidente în statistică.

Reușitele italiene: 21 de goluri, urmând distribuția:

• 16 din joc deschis

• 4 din faze fixe

• 1 din penalti

xG-ul cumulat a fost de doar 8,7, indicând o eficiență supraestimată pentru formația „azzurra”, care a marcat din ocazii rare sau din situații cu probabilitate mică.

Golurile marcate de jucători:

• Mateo Retegui – 5

• Moise Kean – 4

• Pio Esposito – 3

• Giacomo Raspadori – 3

• Gianluca Mancini – 2

• Alessandro Bastoni – 1

• Andrea Cambiaso – 1

• Matteo Politano – 1

• Sandro Tonali – 1

Contribuțiile ofensive:

• Federico Dimarco – 4 pase decisive

• Retegui – 4 pase decisive

• Andrea Cambiaso – 2 pase decisive

• Giacomo Raspadori – 2 pase decisive

• Matteo Politano – 2 pase decisive

• Davide Frattesi – 2 pase decisive

• Riccardo Orsolini – 1

• Leonardo Spinazzola – 1

Profil tactitcal paradoxal:italiana. Deși marchează multe goluri, cu o medie de 2,6 pe meci (locul 13 în UEFA), datele indică faptul că ofensiva nu creează suficiente ocazii clare: xG-ul total fiind de 18, ceea ce sugerează o eficiență peste medie, finalizând mai eficient decât așteptările.

Posesia medie: 62,9%, fiind printre cele mai mari din UEFA, și peste 500 pase exacte pe meci, însă numărul de șuturi pe poartă (10) nu susține controlul atât de masiv al mingii.

Un element cheie este cele 28,6 pase lungi precise per meci, indicând un stil dual, lent în faza de construcție și rapid în faza de atac, prin mingi lungi spre zonele avansate.

Defensiv, Italia primește 1,5 goluri pe meci, cu un xGA de 8,3, ceea ce indică vulnerabilități majore la contre, chiar și în controlul teritoriu. Tranzițiile negative sunt un punct sensibil, media de faulturi fiind de 10,4 pe meci, sugerând o echipă mai puțin proactivă. În ansamblu, Italia controlează posesia, înscrie din ocazii și pasează bine, însă nu capitalizează suficient și nu-și menține compatictitatea defensivă, razele de eficiență fiind declanșate de momentele de momente.

Jucătorii importanți includ Sandro Tonali și Nicolo Barella, bazele din centrul terenului, plus atacantul Retegui, autor a 9 contribuții ofensive în preliminarii. De asemenea, portarul Gianluigi Donnarumma și apărătorii Bastoni, Calafiori, Buongiorno ofera stabilitate defensivă.

Sistemul tictic: variații între 3-1-4-2, 3-5-2, 4-4-2 și 3-4-3, în funcție de adversar, în încercarea lui Gattuso de a găsi identitatea echipei.

Lotul italian valorat la 846 milioane euro are cel mai mare cotați jucători în: Bastoni (80 mil. €), Tonali (75), Barella (65), Dimarco (50), Buongiorno (45).

Turcia. Puterea unei generații remarcabile și șansa de a obține performanțe în Istanbul?

Istoric, Turcia a participat la doar două Campionate Mondiale: în 1950 a intrat în competiție, dar s-a retras, iar prima apariție în turneul final a avut loc în 1954, fără rezultate notabile. A doua prezență, în 2002, s-a încheiat cu un parcurs remarcabil în Coreea de Sud și Japonia.

A depășit faza grupelor în grupa cu Brazilia, Costa Rica și China, iar în runda eliminatorie a trecut de Japonia și Senegal, pentru a fi eliminată de Brazilia în semifinale, scor 0-1. În plus, a câștigat bronzul în odiseea din 2002, având legături cu antrenorul Mircea Lucescu, care a avut contribuții importante în dezvoltarea fotbalului turc.

„Sezonul 2001-2002 a fost un punct de cotitură pentru mine. A fost prima experiență în Turcia, cu o poziție de top înțeleasă după un campionat extrem de competitiv. Lucescu a avut un rol imens în asta, schimbând stilul meu de joc, oferindu-mi încredere, și ținându-și promisiunea” – Emil Asik.

– Emre Asik, în interviu cu Gazeta Sporturilor

Ulterior, Lucescu a antrenat Turcia între 2017 și 2019, dar fără calificare la Mondiale. Astăzi, lotul turcilor, condus de selecționerul Vincenzo Montella, este considerat cel mai valoros din istoria naționalei, cu o generație formată în special de tineri precum Kenan Yildiz, Arda Guler, Uğurcan Cakir.

Lotul valorificat la 399 milioane euro conține jucători precum Hjulmand, Hojlund, Damsgaard, Doru Boadu, Doku, și Kilinc, care fac parte dintr-o echipă modernă cu un stil bazat pe control și tranziții rapide, cu accent pe apărare solidă și atacuri eficiente.

Formația preferată este 4-2-3-1, utilizată și în meciurile din calificări, cu un sistem în care fundașii laterali se implică în atac, iar mijlocul aglomerat asigură combinație între apărare și ofensivă.

În calificările pentru Mondial, turcii au marcat 16 goluri, din care 13 din joc deschis, cu un xG total de 8,7, indicând o eficiență peste medie, și o apărare vulnerabilă, primind 1,5 goluri pe meci, dar cu potențial de sumarizare a evoluțiilor.

Principalii și cei mai valorosi jucători sunt: Hakan Calhanoglu, Arda Guler, Kenan Yildiz, Kerem Aktürkoğlu, Yunus Akgün și Merih Demiral, împreună formând o echipă echilibrată și agresivă, capabilă să domine și să exploateze spațiile din defensiva adversarilor.

Danemarca. Poate reuși în meciul din Danemarca sau în deplasare?

Istoric, Danemarca a avut șase participări mondiale: în 1986, 1998, 2002, 2010, 2018 și 2022. Cea mai recentă, în Qatar, s-a încheiat cu eliminarea în faza grupelor.

Recunoaște cu curaj și cu experiență provocările din istorie, dar nu mai este formația care ajungea în semifinalele Euro 2020. În trecut, a trecut de faza grupelor de două ori, în 1986 și 2018, și a obținut o clasare în sferturi, în 1998.

1. Context istoric: o singură victorie oficială și câteva rezultate memorabile

De-a lungul istoriei, cele două naționale s-au întâlnit de 12 ori în meciuri oficiale și amicale, situație în care tricolorii au un bilanț favorabil: 6 victorii, 1 egal și 3 înfrângeri.

Momentul cel mai cunoscut rămas în memoria tuturor este victoria din 15 noiembrie 1989, când România a învins Danemarca cu 3-1, în Ghencea, în drumul spre calificarea pentru Mondialul din 1990 după 20 de ani.

De asemenea, în 2003, Danemarca avea ultimul cuvânt, când a învins cu 2-1 în Copenhaga, dar în retur România s-a impus cu 3-0 în București.

Alte două confruntări memorabile au avut loc în preliminariile pentru Mondialul din 1986, unde sub conducerea lui Lucescu, tricolorii au fost învinși în meciuri decisive, și în campania pentru Italia 1990, când România s-a calificat după o victorie în Ghencea.

Lista meciurilor și bilanțul general pentru meciurile oficiale și amicale între cele două reprezentative rămân favorabile României: 14 victorii, 8 remize și 5 înfrângeri.

2. Echipa. Generație tânără și valoroasă, condusă de antrenorul Montella

Selecționerul Vincenzo Montella, de la 21 septembrie 2023, are la dispoziție un lot considerat cel mai valoros din istoria naționalei, cu tineri de excepție precum Kenan Yildiz și Arda Guler, jucători importanți la Juventus și Real Madrid.

Lotul turcilor, evaluat la 399 milioane euro, cu jucători precum Hjulmand, Hojlund, Damsgaard, Doru Boadu, Doku și Kilinc, este construit pentru controlul jocului, presingul susținute de o apărare solidă, cu tranziții rapide și atacuri stabile.

Formația preferată este 4-2-3-1, optată pentru controlul balonului și tranziții rapide, cu implicarea fundașilor laterali în faza ofensivă și cu un mijlocifer stabil, orientat atât spre apărare, cât și spre ofensivă.

Calificările pentru Mondiale au adus 16 goluri, cu o eficiență excelentă, dar și cu vulnerabilități defensive evidențiate de primirea a 1,5 goluri pe meci, în condițiile în care trupa lui Montella permite spații și exploatează ofensiv momentele bune.

Jucătorii cheie includ Hakan Calhanoglu, Arda Guler, Kenan Yildiz, Kerem Aktürkoğlu, Yunus Akgün și Merih Demiral, reprezentând nucleul de bază al selecționatei.

Danemarca. Reprezentantă cu forță și experiență pentru duelul din deplasare sau acasă

Pentru Danemarca, istoria include șase participări la Mondiale și un bilanț relativ echilibrat: două calificări și câștigarea unui loc în sferturile din 1998, în 2018 și 2022 fiind eliminată prematur.

În ultimul duel, în 2017, România a reușit un egal 0-0, în condiții dure, dar în ultimele meciuri, naționala antrenată de Rieri a demonstrat că poate fi o forță cu un lot bine calibrat, valoric și tacticistic.

Deținând lot valorificat la 399 milioane euro, întâlnirile directe arată o echipă cu experiență, tineri talentați și o strategie bazată pe controlul possessionului, pressing susținut și tranziții rapids.