Colapsul monedei naționale, inflația galopantă și deprecierea puterii de cumpărare au generat tensiuni sociale semnificative, într-o societate deja inegală. Efectele sancțiunilor economice, financiare și tehnologice s-au suprapus unor dezechilibre interne, creând un lanț cauzal devastator. Iranul, o țară cu potențial economic considerabil, a ajuns în situație de colaps ca urmare a combinației de presiuni interne și externe. Soluția pentru redresare implică, în opinia mea, eliminarea sancțiunilor și punerea în aplicare a unor reforme economice consistente. Încrederea reprezintă factorul cheie pentru revenire.
Motivul economic al protestelor. Puține analize oferă explicații clare privind motivul real al manifestațiilor din Iran. În încercările lor, majoritatea opiniei publice nu revendică doar aspecte politice, ci manifestă o frustrare economică acută. Disperarea economică evidentă a majorității populației determină o criză gravă în istoria Iranului. Protestele masive, începând cu 28 decembrie 2025, apar ca urmare a scăderii bruste a standardului de viață. Cererile principale vizează stabilizarea valutelor, combaterea inflației și reducerea prețurilor. Fenomenele asociate crizei economice creează un teren comun pentru grupuri eterogene de protestatari, cu nemulțumiri diverse.
Șocurile economice au degenerat în tensiuni sociale grave și în crize politice și de încredere. Iranul exemplifică o țară afectată de politici eronate (inclusiv economice) și de sancțiuni internaționale. În primul rând, prăbușirea monedei naționale, rialul, față de dolar (cu o scădere de 17% în decembrie, totalizând o pierdere de 153% în ultimul an) (Infografic 1), a dus la creșterea inflației. Peste 1,5 milioane de riali pentru un dolar (în prezent 1,06 milioane) reprezintă un record istoric. Majorarea excesivă a prețurilor a dus la o scădere semnificativă a puterii de cumpărare pentru majoritatea iranienilor. Inflația medie anuală de 42,2%, alături de o creștere de 72% a prețurilor la alimente, băuturi și țigări, indică o criză economică severă. Produsele alimentare de bază, serviciile medicale și bunurile importate au devenit inaccesibile pentru o mare parte a populației. Societatea este polarizată, cu o rată de sărăcie absolută de 30% (aproximativ 28 milioane de persoane) și o rată de sărăcie extremă de 7% (aproximativ 7 milioane de oameni care suferă de foamete și malnutriție).
Cum s-a ajuns aici? Printr-o combinație de politici defectuoase, ale căror efecte s-au suprapus sancțiunilor internaționale impuse Iranului din cauza programului nuclear. Sistemul dublu pentru cursul de schimb (un curs administrat pentru marile companii și anumiți importatori, și un curs liber pentru cetățenii obișnuiți) a intrat în colaps, fiind corupt și însetat de profit. Începând cu 2011, sancțiunile au redus drastic veniturile valutare din vânzările de petrol (cu o reducere de șase ori, de la 1,8 milioane de barili pe zi înainte de 2011 la doar 300.000), generând deficite bugetare grave și reducând potențialul economic cu peste jumătate.
Conflictul de 12 zile din iunie 2025 cu Israelul a agravat aceste probleme, provocând fuga de capital, scăderea investițiilor și creșterea costurilor de finanțare.
Aproape toate aceste fenomene au alimentat o criză de încredere și tensiuni sociale majore. Iranul exemplifică o țară afectată grav de politici greșite și sancțiuni. Prăbușirea rialului, cu o depreciere de 17% în decembrie și o scădere totală de 153% în ultimul an (Infografic 1), a făcut ca dolarul să atingă un record istoric de peste 1,5 milioane de riali. Creșterea prețurilor a redus semnificativ puterea de cumpărare, iar inflația de 42,2% anual, cu majorări de până la 72% pentru alimente și bunuri de bază, indică o criză economică profundă. Bunurile esențiale și serviciile medicale au devenit inaccesibile pentru mulți. O societate polarizată, cu 30% din populație în sărăcie absolută și 7% în sărăcie extremă, suferă din plin.
Cum s-a ajuns aici?
Prin politici greșite, completate de sancțiuni internaționale generate de programele nucleare. Sistemul valutar dublu, administrat pentru anumite companii și importatori, s-a prăbușit sub impactul corupției și al dorinței de profit. În urma sancțiunilor din 2011, fluxurile valutare din petrol s-au redus de șase ori, creând deficite bugetare semnificative și reducând potențialul economic cu peste jumătate.
Conflictul militar din iunie 2025 cu Israelul a amplificat aceste dificultăți, provocând exod de capital și scăderea investițiilor.
Proiecția bugetară din noiembrie 2025, cu măsuri de austeritate și creșteri de taxe, a intensificat nemulțumirile sociale într-o societate polarizată. Seceta extremă și lipsa resurselor hidrice din anumite regiuni au agravant criza și frustrarea populatiei.
Încercarea guvernului de a calma tensiunile sociale prin ajutoare sociale de 40 de dolari pentru 84 milioane de beneficiari (reprezentând 90% din populație) nu a reușit să liniștească situația. Salariul mediu în Iran este de 255 de dolari, iar salariul minim de 110 dolari. Guvernul se află într-o situație critică, incapacitat să redea încrederea în stabilitatea economică, moneda națională și să reducă inflația. Se află prins între provocările interne și tensiunile externe, în special din partea Israelului și SUA.
Iranul reprezintă, în prezent, un exemplu de țară care, în ciuda resurselor și potențialului, a colapsat. O țară cu rezerve importante de petrol și gaze (locul 3 mondial la petrol și locul 2 la gaze), cu un nivel redus al datoriei guvernamentale (35,9% din PIB în 2025) și o populație tânără și educată, s-a prăbușit sub impactul sancțiunilor, izolării și dezechilibrelor externe. Aproximativ 35% din comerțul exterior și importurile Iranului se realizează cu China, principalul partener comercial.
Care sunt impacturile crizei iraniene asupra economiei globale? În primul rând, prin șocuri asupra prețurilor la energie și gaze naturale. Aproximativ 20% din petrolul mondial și 30% din gazul natural lichefiat (LNG) tranzitează Strâmtoarea Ormuz, zonă vulnerabilă în eventualitatea unui conflict. O blocare parțială ar putea duce la creșteri de 10–30% ale prețurilor la petrol, depășind 85 dolari/baril, și ar genera o creștere a inflației globale cu 0,6–0,8 puncte procentuale. Transportul maritim în Zona Golfului, evaluat la peste 1.000 miliarde USD anual, ar suferi perturbări majore. În al doilea rând, criza iraniană și conflictul cu Israel cresc riscul geopolitic, afectând piețele financiare și generând volatilitate ridicată. În al treilea rând, o eventuală criză umanitară ar putea implica peste 70 de milioane de persoane din zonele afectate, cu un număr de refugiați care ar putea crește cu 2–5 milioane în statele vecine.
Cum poate Iranul să iasă din cercul vicios? Prin ridicarea sancțiunilor internaționale, ceea ce ar facilita restabilirea încrederii interne și externe, atragerea investițiilor, refacerea potențialului economic și a rețelei de protecție socială.
