Istoria Credit Suisse, o poveste despre avere și declin, controverse și acuzații. Este mai mult despre oameni, decât despre bani. Și este povestea fondatorului său, Alfred Escher, părintele Elveției moderne.
Escher s-a născut la 20 februarie 1819, într-o familie de comercianți. Generațiile Escher au fost jucători influenti în viața politică din Zurich, primari și guvernatori. Adevărul este că prosperitatea orasului și a familiei era strâns legată.
La sfârșitul anilor 1780, bunicul fondatorului Credit Suisse, Hans Caspar Escher-Keller, a pierdut o avere pe piața financiară, ducând la faliment și la o criză economică pentru Zurich.
Tatăl lui Alfred, Heinrich, a studiat la Paris și Londra, apoi a plecat în Statele Unite ale Americii. Acolo s-a împrietenit cu un bancher francez, Jean-Conrad Hottinguer. Hottinguer, expert în finanțe și diplomație, a emigrat în SUA pentru a evita Revoluția Franceză. În 1797 a fost implicat în primul scandal important al SUA, cunoscut sub numele de „Afacerea XYZ”, care a izbucnit după ce oficialii francezi au cerut diplomaților americani să plătească mită ministrului de externe al Franței.
Când a deschis o filiala bancară în SUA, a angajat pe Heinrich Escher pentru a conducea afacerea. Acolo, Escher a întâlnit idei noi despre libertate, comerț și piețe libere, și s-a confruntat cu personalități influente precum John Adams, George Washington și Thomas Jefferson. În cele din urmă, Hottinguer a devenit fondatorul bancilor moderne franceze, pe când Escher a reconstituit averea familiei speculând imobiliare și cafea. Un studiu din 2020 asupra legăturilor orașului cu sclavia a relevat că familia Escher deținea o plantație de cafea în Cuba cu peste optzeci de sclavi.
În 1814, Heinrich Escher s-a întors la Zurich pentru a se căsători și a-și crea o familie. Nu a reușit să ramburseze datoriile tatălui său, dar a adunat o enormă avere pe malul Lacului Zurich.
Alfred Escher a studiat dreptul la Universitatea din Zurich, petrecând timp și la Bonn și Berlin. S-a implicat în mișcări politice progresiste, promovând dezvoltarea economică, industrială și democratică a Elveției. La doar 25 de ani, a fost ales în parlament.
Elveția era o țară mică, rurală și lipsită de resurse naturale
Elveția, o țară mică, preponderent rurală și lipsită de resurse naturale, risca să fie depășită de statele vecine mai dezvoltate economic.
Escher a susținut comerțul liber și rolul sectorului privat în dezvoltarea țării.
Căile ferate reprezentau o prioritate majoră pentru dezvoltarea economică a Elveției, iar Escher a anticipat nevoia unei infrastructuri eficiente.
Escher a devenit o voce influentă în politica elvețiană, promovând extinderea rețelei feroviare. Elveția rămânea mult în urma altor națiuni europene cu rețele feroviare vaste.
Un program masiv de construcție feroviară a început în toată țara, finanțat de Escher.
Unul dintre motivele dezbaterilor parlamentare era și cine va finanța acest proiect masiv. În cele din urmă, ideile lui Escher și-au găsit susținerea.
Au fost înființate noi companii feroviare, printre care una fondată de Escher, având o influență crucială asupra infrastructurii. Elveția s-a mobilizat către dezvoltare.
Escher a înțeles necesitatea dezvoltării infrastructurii rutiere și crearea unor instituții de învățământ de elită, precum ETH Zurich. Pentru a finanța această nouă economie elvețiană, era nevoie de resurse financiare substanțiale.
Inițial financiarea provenea de la bănci străine, crescând dependența Elveției și oferind un câmp de negociere. Escher a considerat influența străină inacceptabilă și a căutat soluții alternative.
În 1856, Escher a înființat Schweizerische Kreditanstalt, o bancă dedicată finanțării rețelei feroviare. A fost un succes extraordinar, locuitorii achiziționând acțiuni, ceea ce a dus la crearea de noi instituții bancare și la nașterea unor instituții financiare la nivel național, care mai târziu a devenit Credit Suisse.
Nu totul a fost un succes
Deși Escher a înregistrat succesuri, activitatea sa s-a confruntat cu provocări semnificative, cum ar fi inflația, șomajul și creșteri bruște ale ratelor dobânzii. Opoziția politică s-a intensificat și au existat pierderi semnificative. Multe companii feroviare au eșuat, iar Escher a fost criticat.
Escher a continuat lupta pentru proiecte ambitioase, inclusiv tunelul Gotthard, care avea ca scop conectarea nordului și sudului Europei. Tunelul Gotthard a fost inițiat în 1871.
De la exaltare la criză
Proiectul a întâmpinat provocări complexe, inclusiv alunecări de teren, accidente și probleme tehnice, ducând la creșterea semnificativă a costurilor. Escher a căutat finanțare suplimentară, dar investitorii și-au pierdut încrederea. Escher a fost nevoit să demisioneze.
Tunelul Gotthard a fost inaugurat în 1882, fiind cel mai lung tunel de cale ferată din lume. Escher, bolnav și retras, a primit doar o telegramă despre succesul proiectului.
Escher a decedat la vârsta de 63 de ani. A fost un simbol de progres, recunoscut de contemporani ca “Regele Alfred”.
După moartea sa, o statuie de bronz a lui Escher a fost ridicată în Zurich, un semn al respectului pentru contribuția sa.
Banca sa a fost vândută, încheind un ciclu. Povestea lui Escher este strâns legată de înființarea băncii.

