Instituția oferă clarificări tehnice referitoare la Barajul Paltinu, în contextul apariției în mass-media a unor imagini și comentarii care susțin existența unei „fisuri pe întreaga înălțime a barajului”.
„După publicarea în spațiul public a unor fotografii și interpretări care afirmă existența unei „fisuri pe întreaga înălțime a barajului”, cu un unghi de aproximativ 45 de grade și posibile implicații de tip torsiune, precum și în urma comentariilor legate de istoricul lucrărilor din zona versantului stâng și presupusa gravitate a fenomenului, Administrația Națională «Apele Române» prezintă următoarele explicații tehnice, bazate pe evaluări inginerești și pe datele reale de exploatare ale construcției. Fotografiile evidențiază urme verticale și oblice de culoare închisă și discontinuități fine la suprafața paramentului aval. În primul rând, este fundamentală corelarea acestor imagini cu condițiile hidraulice din momentul realizării lor. La data menționată în postare, nivelul apei în acumulare era la cota aproximativ 632 m, în timp ce coronamentul barajului aflându-se la cota 654 metri. În aceste condiții, urmele vizibile nu pot fi atribuite, în mod simplist, unei „infiltrații din lac” la cote înalte, determinate de presiunea hidrostatică de acumulare aproape de nivelul coronamentului”, se menționează în comunicat.
Potrivit sursei citate, observațiile sunt compatibile, cu o probabilitate ridicată, cu fenomene de umectare și scurgere superficială generate de precipitații, zăpadă topită, condens sau evacuări controlate ale apelor meteorice sau drenajelor de pe coronament și din infrastructura aferentă.
ANAR precizează că astfel de scurgeri se pot concentra pe trasee preferențiale, determinate de rugozitatea betonului, de rosturile tehnologice, de zone cu permeabilitate superficială ușor diferită sau de elemente structurale care colectează și redirijează apa. În timp, aceste trasee se pot evidenția prin depuneri și patină, generând impresia unei „fisuri continue”, deși în realitate este vorba despre o urmă de curgere sau o discontinuitate superficială stabilizată.
Referitor la afirmația conform căreia orientarea la 45 de grade ar demonstra apariția unor tensiuni de torsiune, ANAR menționează că aceasta reprezintă „o extrapolare teoretică improprie”.
„Modelele de rupere la torsiune cu plane la 45 de grade sunt aplicabile pentru eprubete simple de laborator și pentru elemente structurale subțiri, nu pentru un contur masiv de tip arc dublu, care funcționează într-o stare tridimensională complexă de tensiuni, dominată de comprimare și transferul eforturilor către versanți. În practică, torsiunea globală a unei astfel de structuri nu poate fi evaluată dintr-o fotografie, ci necesită corelarea măsurătorilor instrumentale, inspecțiilor și evoluției în timp a eventualelor discontinuități. În prezent, datele de monitorizare nu indică comportament anormal sau solicitări neobișnuite de tip torsiune”, precizează ANAR în explicațiile tehnice.
Cu privire la afirmațiile care descriu fenomenul ca fiind „fatal” sau care sugerează o avarie iminentă, ANAR subliniază că, din imaginile prezentate, nu rezultă indicii ale unei degradări structurale active, precum deschideri semnificative ale fisurilor, deplasări relative ale zonei de beton, exfolieri, pierderi de material sau zone de beton pulverulent.
„Afirmările de gravitate extremă, formulate fără date tehnice și fără o inspecție conformă procedurilor, pot crea îngrijorare nejustificată în populație și nu reflectă realitatea comportamentului tehnic al construcției”, afirmă reprezentanții Administrației Naționale «Apele Române».
Comentariile despre existența unor urme similare în anii anteriori, inclusiv în 2010, sunt interpretate astfel: „Acest element, paradoxal, reprezintă un argument de stabilitate, nu de pericol”. „O avarie structurală activă nu rămâne neschimbată 10-15 ani; ea se evoluează, deschide, se ramifică, produce degradări locale sau modifică parametrii de funcționare ai construcției. Persistența unui aspect vizual similar pe perioade lungi indică, de regulă, fie urme de curgere superficială recurente, fie discontinuități superficiale vechi, stabilizate sau particularități de textură și patină ale betonului”, adaugă sursa.
Referitor la mențiunile despre probleme istorice în zona versantului stâng, ANAR afirmă că, într-adevăr, anumite intervenții și reparații în zona hidrotehnică pot fi realizate în deceniile anterioare. Totuși, simpla referire la un istoric de lucrări din perioada 1976-1982 nu demonstrează o legătură directă cu imaginile actuale și nu justifică o concluzie de avarie. O astfel de legătură se stabilește doar prin investigații geotehnice și structurale, examinări de contact și interpretare a datelor instrumentale pe termen lung. În prezent, nu există indicii care să sugereze reactivarea unor fenomene care să afecteze siguranța”, concluzionează sursa.
În final, ANAR subliniază că evaluarea siguranței unui baraj se bazează pe o serie de activități tehnice: inspecții periodice, monitorizare în timp, verificări ale sistemelor de drenaj și ale colectării apelor meteorice, precum și supraveghere instrumentală, în conformitate cu normele în vigoare. Orice sesizare trebuie tratată cu responsabilitate și verificată de specialiști, pentru a susține concluzii bazate pe date concrete.
„În concluzie, urmele din imaginile distribuite în spațiul public nu reprezintă, în mod individual, o dovadă a unei fisuri active și nu indică un risc pentru populație sau infrastructură. Barajul Paltinu menține condiții de siguranță structurală, iar monitorizarea continuă va fi efectuată pentru asigurarea transparenței și evitarea interpretărilor eronate”, transmit reprezentanții ANAR.
Sursa foto: documentație tehnică proprie
