Joi, 11 februarie 2010, Herman Van Rompuy a convocat o ședință specială a Consiliului European la Bruxelles. Cu o zi înainte, Nicolas Sarkozy a sunat-o pe Angela Merkel la ora 12:30, conform memoriilor cancelarului german; era îngrijorat de situația financiară a Greciei și a considerat necesară o discuție confidențială cu Jean-Claude Trichet, președintele Băncii Centrale Europene (BCE), înainte de reuniunea oficială de a doua zi.
În secret la Davos: Papandreou și Strauss-Kahn
La scurt timp după preluarea mandatului, în octombrie 2009, guvernul lui Giorgos Papandreou a efectuat o analiză financiară și a anunțat public că deficitul bugetar al Greciei nu este de 3,7% din PIB, ci de 12,7%. La finalul anului 2009, Papandreou a solicitat ajutorul directorului general al Fondului Monetar Internațional, Dominique Strauss-Kahn.
În timpul Forumului Economic Mondial de la Davos din ianuarie 2010, Papandreou l-a întâlnit pe Strauss-Kahn, în intimitatea unei bucătării, pentru a discuta despre nevoile financiare ale Greciei. Directorul FMI a explicat că responsabilitatea nu-i revine, întrucât Grecia face parte dintr-o uniune monetară, și l-a îndrumat să se adreseze Comisiei Europene.
„În discuția telefonică, i-am spus lui Sarkozy că nu văd cum am putea interveni pentru Grecia a doua zi. Un ședință fără un obiectiv clar mi se părea contraproductivă, dar Sarkozy a insistat”, își amintește Merkel în memoriile sale.
A doua zi, cancelarul german a sunat-o pe Papandreou, care a declarat că situația economică a Greciei este tensionată, dar nu i-a dat impresia că vede o nevoie urgentă de acțiune, potrivit memoriilor lui Merkel.
Neclarități legate de ajutorul pentru Grecia
A doua zi, cancelarul a zburat la Bruxelles, unde s-a întâlnit cu Van Rompuy, Barroso, Papandreou, Sarkozy și Trichet. Fiecare a primit câte un espresso belgian și apă.
Președintele BCE a vorbit primul, explicând că accesul Greciei la finanțare de pe piață va deveni tot mai dificil. Trichet a concluzionat: „Grecia trebuie ajutată acum, altfel nu există nicio garanție că va putea împrumuta bani până în primăvară”.
Nu-mi era clar în ce ar trebui să constea ajutorul, însă Sarkozy insistent a susținut necesitatea intervenției.
Merkel a întrebat: „În ce fel ar trebui să constea acest ajutor?”, iar Trichet a răspuns: „Grecia are nevoie de fonduri”.
În cele din urmă, problema era foarte clară: Grecia avea nevoie de bani. Unul dintre condițiile aderării Germaniei la Uniunea Monetară Europeană a fost asumării obligațiilor financiare ale fiecărui stat. Merkel își exprima îngrijorarea că nimeni nu părea să țină cont de această obligație.
Ea a comunicat ferm celorlalți că nu va furniza bani în nicio formă.
„Am întrebat direct pe Papandreou: “Ce anume doriți?” El mi-a răspuns că nu dorește nimic”, arată Merkel în memoriile sale.
Trichet a devenit din ce în ce mai ferm în susținerea ajutorului pentru Grecia, considerând că situația ar putea afecta și alte țări din zona euro. Barroso a fost de acord, cunoscând problemele din Portugalia, țara sa de origine. Cu toate acestea, Merkel s-a întrebat de ce nu era pusă presiune pe Grecia.
„Papandreou avea nevoie de timp”
„Când veți prezenta Comisiei planurile dumneavoastră de economisire a deficitului de 4% din PIB?” am întrebat-o pe Papandreou. „Acesta este cel mai important lucru acum”.
Papandreou a răspuns că are nevoie de timp. Această reacție mi s-a părut neobișnuită. Era nevoie urgentă de acțiune, dar el părea calm.
„Am discutat aprins, timp de două ore, în engleză, franceză și germană. Interpreții abia puteau ține pasul cu traducerea.”
Consideram important să implicăm FMI; personalul său avea o expertiză mai imparțială decât instituțiile europene, care ar putea fi prea indulgent față de Grecia.
Ne-am asigurat că nicio țară UE nu va mai putea prezenta date false despre deficitul propriu.
Situația s-a schimbat pe 23 aprilie, când s-a făcut public faptul că deficitul Greciei va depăși 15%. Prim-ministrul Papandreou, aflat pe insula Kastellorizo, a anunțat nevoie de ajutorul Eurogrupului și FMI, descriind situația ca pe o nouă Odiseea, iar cuvinte dramatice: „Cunoaștem calea către Itaca și am cartografiat apele”.
