O propunere legislativă privind răspunderea personală în cazuri de insolvență nu ia în calcul situațiile reale în care o eroare a Administrației Financiare poate duce la dificultăți financiare îndelungate, cu rezolvare în instanță posibilă pe o perioadă de peste 10 ani.
Un antreprenor, afectat de o evaluare eronată a TVA de către Administrația Financiară, a trebuit să lupte 13 ani în instanță pentru a-și recupera dreptatea. În acest interval, a intrat în faliment. Dacă propunerea de modificare privind insolvența ar fi fost aplicată atunci, antreprenorul ar fi fost supus unei noi obligații financiare datorate greșelii autorităților.
„În astfel de cazuri, legislația trebuie să ofere o protecție minimă. Propunerea de a atrage automat răspunderea personală a administratorilor sau asociaților în situații de insolvență nu este corectă. De asemenea, garanțiile personale pentru reprezentanții societăților care solicită rateuri la plăți (prin fidejusiuni) sunt abuzive”, a declarat Luisiana Dobrinescu, avocat și partener principal la Dobrinescu Dobrev SCA.
Orice instituție, inclusiv Administrația Financiară, poate greși. Legislația trebuie să garanteze echilibrul în astfel de situații.
Din cazurile prezentate, se observă dificultatea obținerii dreptății și consecințele ireversibile ale execuției silite asupra societăților și reprezentanților lor legali.
Caz concret: un antreprenor a câștigat în instanță prea târziu, după faliment
Un caz recent câștigat de Dobrinescu Dobrev SCA printr-o cale extraordinară de contestare – revizuire – implică o societate din domeniul construcțiilor. Aceasta a câștigat o licitație pentru un tronson de drum național, cu un preț inițial de 60 milioane lei și o dată limită de finalizare.
Din cauza unor probleme la exproprierea terenurilor, lucrările au întârziat cu 3 ani. Acest lucru a dus la costuri suplimentare, provocate de creșterea prețurilor materialelor și a salariilor.
Antreprenorul a solicitat o majorare a prețului lucrărilor, de la 60 la 90 milioane lei, reprezentând costurile efective din cauza întârzierii. Factura de 30 milioane lei pentru diferența a fost refuzată de entitatea publică. Practic, antreprenorul a trebuit să suporte pierderile financiare cauzate de lipsa de punctualitate a CNADNR.
În 2012, a urmat o inspecție fiscală care a dus la o impunere de TVA de 5 milioane lei, plus dobânzi și penalități.
Mai mult, o inspecție ulterioară a Fiscului a ignorat stornarea facturii de 30 de milioane lei, considerând costuri nejustificate. Astfel, autoritatea fiscală a cerut plata TVA aferentă diferenței.
Pierderile contractuale, combinate cu impunerea suplimentară, au dus la concedieri, închiderea activităţii companiei în România.
Litigiile au durat 13 ani, cu contestații, reexaminări și hotărâri contradictorii. Abia în 2025, prin revizuire, Înalta Curte a anulat decizia inițială.
Faliment după 8 ani de la impunere
În acest interval, societatea a intrat în faliment după 8 ani de la decizia de impunere.
În cele din urmă, argumentul avocatului a fost concluziv: conform jurisprudenței europene, TVA se calculează proporțional cu valoarea efectivă percepută, nu cu un preț de piață.
Revizuirea este o cale de atac excepțională, cu un procent de admisibilitate foarte scăzut, în special în materie fiscală.
„Această victorie a reparat o parte din greșeli, dar nu poate readuce societatea la starea inițială. Proiecte, locuri de muncă și active au fost pierdute.”, declară Luisiana Dobrinescu.
Astfel de situații se întâmplă frecvent, chiar şi în activitatea unei singure firme de avocatură.
Prin urmare, statul trebuie să ia în considerare şi situaţiile punctuale atunci când propune modificări legislative.
