În ultimele zile, România se confruntă cu o stare de anxietate cauzată de un incident grav care implică minori acuzați de omor, generând discuții despre violență, influența anturajului, droguri și răspunderea penală. Acest caz scoate în evidență cât de rapid se poate distruge o viață în perioada teenage-ului, între 13 și 15 ani. În același timp, realitatea ne reamintește de un incident din urmă cu 32 de ani, când copii din Craiova au jucat cu focul în apropierea Sălii Polivalente, incident care a dus la distrugerea construcției și la o traumă colectivă profundă, însoțită de o sentință greșit interpretată ca adevăr.
Evenimentul recent: cum minorii devin suspecți într-un caz de crimă care zguduie națiunea
Cazul care a creat teamă în comunitate provine din Cenei, județul Timiș: un adolescent de 15 ani a fost ucis, iar ancheta indică implicarea a trei minori, doi de 15 ani și unul de 13 ani. Procurorii descriu o seară de coșmar, 19 ianuarie 2026, în jurul orei 21:30, fiind formulate acuzații de omor calificat, profanare de cadavre și facilitare, precum și discuții ample despre răspunderea penală a minorului de 13 ani.
Nu vom detalia aspecte morbide, dar este suficient să menționăm: atunci când ai între 13 și 15 ani și ajungi subiectul unui dosar penal, întreaga societate simte că o stare de siguranță s-a slăbit.
Retrospectivă: Craiova, 1994 – un incendiu care a rămas în memoria orașului
Acum 32 de ani, în Craiova, a avut loc un incident care a fost uitat de mulți, dar nu de oraș. Sala Polivalentă a ars în noapte, sub privirile neputincioase ale echipelor de intervenție, lăsând în urmă doar zidurile rămase în picioare. Acest simbol regional, inaugurat în 1978 și construit din beton, aluminiu, sticlă, lemn și oțel, cu o capacitate de 2.630 locuri, avea o valoare estimată de 200 de milioane de lei în 1992. Reconstrucția a fost anevoioasă și costisitoare.
Celebrul spațiu era locul în care orașul își organiza evenimente, întâlniri sportive, concerte, spectacole și alte activități recreative, fiind un element central în viața civică a comunității.
„Flăcările vizibile de la 7 kilometri”
În ziua incendiului, se terminase un eveniment de tip „Miss Adolescența”, care fusese anulat din lipsă de spectatori, însă fumegația a deviat atenția: partea dreaptă a acoperișului a fost cuprinsă imediat de incendiu, izbucnind cu o forță asemănătoare unui vulcan. Oamenii au alertat autoritățile, dar intervenția a fost dificilă și întârziată din cauze multiple: traficul aglomerat, mobilizarea lentă a pompierilor și lipsa echipamentelor specializate, temperaturile extrem de ridicate reducând accesul aproape de flăcări. O plăcuță de aluminiu s-a topit instantaneu, iar scenele au fost de coșmar, cu sirene și țipete.
Momentele critice au fost înregistrate în memorie: prăbușirea acoperișului la ora 21:45 și stingerea ultimei flăcări la aproximativ 23:34, după care orașul a rămas cu o durere profundă și sala nu a mai fost funcțională.
Copiii implicați: „incendiere accidentală, joacă de copii și consecințe devastatoare”
Durerea cea mai mare este că, după incendiul, autoritățile au căutat rapid vinovați, iar aceștia au fost găsiți chiar în proximitate. Trei minori – Alin Golea, Cristian Jugănaru și Sergiu Pața – au fost implicați, fiind adunați în jurul Complexului Sportiv „Central”. Ei și-au construit o „cabana” din carton în structura exterioară și au aprins o lumânare, improvizând un „godin” din tablă în care au ars hârtie și cartoane, pentru a simula aventurile din filme. În seara de 19 noiembrie 1994, după ce au stins focul, au observat fum ieșind și au alertat autoritățile. În timp ce pompierii au intervenit, flăcările au cuprins deja totul.
A urmat o tragedie judiciară majoră, cu anchete, expertize contestate și martori copii speriați, reconstituiri cu fotografii, arest preventiv și presiuni asupra minorilor, care au fost condamnați fără o judecată echitabilă, fiind trimiși în centre de reeducare și obligați să plătească prejudicii considerabile.
Nu afirmăm dacă erau sau nu vinovați, ci subliniem faptul că statul a acționat adesea în grabă pentru a închide un caz, ceea ce, în cazul vulnerabililor, în special a minorilor, poate avea efecte devastatoare.
Secțiunea, tăcerea și refacerea sălii
După stingerea focului, a început o altă luptă, mai lentă și mai dureroasă, pentru recuperarea conflictului familial și social. Sentințele nu s-au oprit la pedeapsa penală, ci au afectat direct viețile părinților, cu sechestre, evaluări ale bunurilor și calcule dure ale prejudiciului. Părinții au încercat să lupte cu sistemul, iar unii au amenințat cu greva foamei, în încercarea disperată de a atrage atenția că sentințele sunt excesive. În timp, dosarul a fost uitat, devenind un exemplu de caz neglijat de relevant.
Până la urmă, Sala Sporturilor din Craiova a fost reconstruită, iar în 2012, arena modernizată cu o capacitate de 4.200 de locuri a fost redeschisă, gata să primească din nou spectatori și evenimente. Între timp, viețile celor trei copii s-au spart ireversibil, fără posibilitatea de a reveni la normalitate.
De trei decenii, România a trecut prin schimbări politice, economice și legislative, dar reflexul față de tragediile cu minori persistă. În fața unei astfel de tragedii, societatea se împărțește în două tabere: cei care cer pedepse exemplare și cei care acuză lipsa de responsabilitate a sistemului și a mediului. Realitatea este adesea un amestec complex: un copil poate fi și extrem de vulnerabil, și extrem de periculos, și produs al mediului, și decizional în același timp.
Cazul recent din Timiș evidențiază cât de rapid pot devia adolescențele și cât de dificil este pentru comunitate să gestioneze legal și moral aceste situații. Incidentul din Craiova ne arată cât de simplu este să destrame trei vieți în căutarea unei soluții rapide pentru o tragedie majoră.
Întrebarea care rămâne în aer de peste 32 de ani este: cum poate fi prevenit ca astfel de cazuri să nu ducă la sentințe drastice, din cauza grabei de a găsi vinovați?
