Informații generale despre impactul fracturii diafizei femurale au fost elaborate de Comisia de Ortopedie și Traumatologie a Colegiului Medicilor din România.
„Fractura diafizei femurale la pacienții tineri rezultă frecvent din traume cu energie mare și, pe lângă faptul că reprezintă o rană potențial șocogena prin pierderea a 1000 -1500 ml de sânge, este adesea însoțită de leziuni semnificative ale structurilor musculare, vasculare și nervoase de la nivelul coapsei. Această fractură, în contextul menționat, necesită o abordare medicală integrată într-un caz de politraumatism, cu evaluări multiple pentru posibile leziuni asociate ale pelvisului, coloanei vertebrale și organelor abdominale-pelvine”, menționează comunicatul emis de CMR.
Specialiștii au subliniat că hemoragia imediată la locul fracturii (adică zona exactă unde osul s-a rupt) poate deteriora rapid și imprevizibil starea hemodinamică a pacientului (perturbarea funcției normale a sistemului cardiovascular).
Medici au oferit ca exemplu un studiu care indică faptul că, din 53 de pacienți cu fractură izolată închisă de diafiză femurală, la 21 dintre aceștia a fost necesară intervenție medicală pentru stabilizarea stării hemodinamice (40%).
Conform unui alt studiu, hemoragia survenită înainte sau în timpul intervenției chirurgicale pentru o fractură izolată a diafizei femurale poate duce la șoc hemodinamic secundar (adică insuficiență circulatorie), o situație considerată imprevizibilă de către cercetători.
Factorii care pot determina decesul unui pacient cu fractură de diafiză femurală
Potrivit CMR, complicațiile evolutive ale fracturii de diafiză femurală, tratată sau netratată, care pot conduce la deces, includ:
-Embolia lipidică, cu o frecvență de 4%, conform Enciclopediei franceze de ortopedie, 7% conform Merllaud, 10% după Frasser și Hunter. Hanssen estimează că, dacă intervenția chirurgicală este realizată în prima săptămână după fractură, rata poate ajunge la 26%.
-Complicații trombembolice – pot apărea chiar și în condițiile administrării profilaxiei antitrombotice. Carpenter consideră o incidență de 3% după osteosinteza centromedulară, în timp ce Koostra indică o rată de 9-10%.
Progresia acestor complicații acute poate duce la deteriorarea severă a stării pacientului, până la deces.
Tratamentul medical Rockwood – Green evidențiază că temporizarea tratamentului chirurgical și imobilizarea provizorie a unei fracturi de diafiză femurală, prin tracțiune continuă trans-osoasă sau utilizarea unui aparat gipsat, reprezintă o metodă acceptată pentru asigurarea stabilității temporare, în situațiile în care investigațiile suplimentare și intervenția chirurgicală prezintă riscuri semnificative pentru pacienții cu multiple traume.
Tratamentul de preferință, unanim recunoscut, este osteosinteza centromedulară (tehnică chirurgicală de fixare a fracturilor osoase). Această procedură poate implica riscuri intraoperatorii severe, precum trombembolie pulmonară (blocarea arterei pulmonare de un cheag), embolie lipidică (particule de grăsime din măduva osoasă care ajung în fluxul sanguin și obstrucționează artere mici, de obicei în plămâni, creier sau piele) sau șoc hemodinamic.
Reamintim cazul tânărului român de 25 de ani din Buzău, care a decedat la Spitalul de Urgență înainte de a fi operat, fiind internat cu fractură de femur rezultată în urma unui accident rutier. Tânărul a murit la trei zile de la internare. În urma incidentului, autoritățile au trimis Corpul de Control, iar familia suspectează medicalii de malpraxis.
